Deşi ai impresia că e un loc arid şi pustiu, e de-ajuns să cobori privirea şi să tragi mai atent cu urechea ca să observi că de fapt Măcinul este plin de viaţă. Aproape orice pas pe care îl faci schimbă “topografia” locului: mişcări bruşte de trupe şi rearanjări de trupuri la soare, însoţite de sâsâituri nervoase de deranj.
Cele mai numeroase sunt şopârlele (Lacerta taurica) şi guşterii (Lacerta viridis) care mai de care mai viu coloraţi. E bine să nu te împaci cu gândul că doar ele mişcă prin iarbă, pentru că poţi avea surpriza să dai la fel de bine şi peste vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni), ce-i drept mai rar.
Dar cele mai frumoase întâlniri sunt cele cu “bolovanii mişcători”. Te apropii de ei şi vezi că te privesc doi ochi care, uşor, se retrag sub carapace. Alteori o iau la fugă, printre ierburi, ca pe o sanie, folosindu-se de partea inferioară a carapacei. Mai mici sau mai mari, mai intacte sau mai avariate (unele mai au carapacea spartă, ciobită) broaştele ţestoase dobrogene (Testudo graeca ibera) te fac să te opreşti şi să le studiezi pe îndelete. Şi nu laşi una în urmă, că mai faci câţiva paşi şi e posibil să dai de alta. Şi dacă ai noroc şi mai ales te uiţi pe unde calci, poţi să vezi chiar şi pui de broască ţestoasă, adevărate miniaturi, copii fidele dupa exemplarele mature, dar de dimensiunea unei monede.
—————————
Cartitoii iti recomanda si:
De văzut, de făcut: Munţii Măcin, Culmea Pricopanului, Vârful Grecu
Extern: Harta