Retrasă pe un colț de munte, mică și relativ izolată, Mănăstirea Arnota face parte însă din categoria ”greilor”.  La poalele Munților Buila, dar destul de sus ca să se rupă de agitația din satele de jos, mănăstirea domină dealurile vâlcene și te lasă să te bucuri de o priveliște absolut impresionantă, atât spre sud, cât și spre nord, spre culmile Căpăţânii.

Mănăstirea, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”, e aproape de Râmnicu Vâlcea, la doar 56 km departare, în comuna Costești, și este vecină bună cu Mănăstirea Bistrița, așezată mai jos, în satul cu același nume. De aici se urcă fie pe drumul ce trece prin cariera de calcare de la Pietreni, fie pe potecă, mai scurt dar mai anevoios. Drumul prin carieră e ”interesant” din punct de vedere tehnic, căci apuci să vezi de aproape utilaje și mașinării specifice, dar e bine ca mașina să fie puțin mai înaltă, ca să ajungi sus calm și liniștit, ca să nu presari drumul cu adrese la cele nesfinte 🙂

De jos, din sat, din Bistrița, mănăstirea apare ca o cetate, cu turnurile albe și acoperișurile roșiatice ieșind din verdele pădurii, însă odată ajuns sus, îți dai seama că e un loc primitor. Intrat în curtea mică, îngrijită și plină de flori (unde mișună agale pisici, una mai grasă ca alta:-) ) îți dai seama că aici lucrurile se mişcă altfel și timpul se scurge parcă mai încet.

Ctitorită de Matei Basarab, biserica a fost ridicată între anii 1633-1636. Biserica, ce adăpostește și mormântul domnitorului, este mică, având doar 14 metri lungime și este zidită în stil bizantin. La intrare, ușa din lemn masiv de castan mai păstrează inscripția: ”Aceste uşi le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel logofăt”.
————————–
Vezi și:
Extern: Harta, Creștinortodox.ro – Mănăstirea Arnota