Nişte pietre aruncate… nimic deosebit…
Iar când te arunci şi tu, printre ele, prin flori şi aer de munte, şi te uită Dumnezeu căscat la cerul senin, deranjat permanent de zumzet de albine, e şi mai nasol. Nu recomand nimănui. E o experienţă groaznică.

Nici nu merită să te deplasezi vreo 15 kilometri de la Alba Iulia, înspre Abrud şi pe urmă să faci dreapta spre Gura Ampoiţei. Şi cum o iei în sus pe Valea Ampoiţei şi treci prin sat, prin Ampoiţa, undeva pe dreapta o să te deranjeze, aşa, vizual, nişte bolovani mari şi albi, înfipţi ţapăn în iarba verde şi deasă.

Pietrele Ampoiţei sau Calcarele de la Ampoiţa nu prezintă niciun interes. Tocmai de aceea zona a fost declarată arie protejată, fiind rezervaţie de interes botanic şi geologic. Calcarele de la Ampoiţa (denumite de localnici şi: la Pietri, Pietrele Gomnuşei ori Stogurile Popii) sunt resturi dintr-o fostă faleză (“fostă” like in Apţian/Albian, Cretacic inferior, adică undeva la 99 -125 milioane de ani 🙂 ), acoperite ulterior de sedimente şi scoase, şi mai ulterior :-), la suprafaţă prin eroziune diferenţiată… Ca să nu o mai lungim, uite aşa, te plimbi pe faleză în sudul Munţilor Trascău.

În rest nu mai e nimic de spus… peisajul spune tot.
Şi după ce oboseşti de privit şi respirat, poţi să te cobori uşor la vale, şi să tragi la Mama Luţă. Şi Mama Luţă o să aibe grijă de tine, mai ales dacă ţi-e foame. Nici nu ştii ce te-a lovit când te trezeşti faţă în faţă, în plin duel, cu o Papară/Păpară Ardelenească. Dar despre toate acestea, într-un episod viitor 🙂

———————
Cartitoii iti recomanda si:
De văzut, de făcut: Cheile Râmeţului, Munţii Trascău
Extern: Harta