Cheile Banitei sunt un obiectiv turistic pe cat de spectaculos si usor accesibil, pe atat de putin cunoscut. Daca te afli pe drumul dintre Petrosani si Simeria (DN 66) merita sa te opresti sa vizitezi cheile, mai ales ca nu o sa iti ia mai mult de 30 de minute.

Cheile Banitei se afla la cca 8 kilometri nord de Petrosani in culoarul Banita-Merisor-Baru, in zona in care Depresiunea Petrosani se “pupa” cu Depresiunea Hategului din nord, acolo unde bazinul Jiului face loc, la nord, Streiului si apelor pe care acesta le aduna din Sureanu si Retezat. Fix de sub Pasul Merisor (cumpana de ape intre Bazinul Jiului si cel al Streiului) si de la nord, din Muntii Sureanu, cateva fire de apa se unesc si o iau la sud, spre Jiul de Est sub forma Paraului Banita. Mai jos putin, paraul destul de banal pana aici, intalneste o bara de calcare. Situatia se schimba imediat, banalul devine spectacol.

La Cheile Banitei se poate ajuge foarte usor atat cu masina cat si cu trenul. Cu masina, venind dinspre Petrosani, trebuie mers pana la serpentinele care urca spre  Pasul Merisor. Cu trenul, lucrurile stau cam la fel – dupa Petrosani se coboara la Halta Pestera Bolii si se urca, la picior, aceleasi serpentine pe DN 66 Petrosani – Simeria. Dupa ultima serpentina, cand incepe coborarea, undeva la cca 100-150 metri, pe dreapta apare o benzinarie / statie GPL fantoma – “no name”. Ultima oara cand am trecut pe langa ea, parea dezafecatata. Oricum pe noi ne intereseaza drumul neasfaltat care porneste de aici, si care ne intoarce spre nord-est. Dupa inca 100 metri ajungem la fosta cabana turistica Pestera Bolii – actualmente o bomba :-). Nu stim cand a fost cu adevarat cabana turistica pentru ca noi am vazut de fiecare data aici un soi de bodega dubioasa de care sincer ne-am cam ferit 🙂 Si Slava Cerunui ne plac bodegile satesti unde te mai racoresti cu o bere pe traseu, dar aici mai bine te lipsesti…. sau poate s-au schimbat lucrurile de cand am fost noi ultima oara. Langa cabana se afla un gater pe care il ocolim si in sfarsit ajungem la chei.

Cheile sunt destul de scurte (250-300 metri) dar extrem de spectaculoase, partea cea mai frumoasa a lor fiind tocmai cea de inceput. Paraul Banitei a sapat un culoar ingust si pe alocuri usor meandrat intre peretii inalti de calcar alb. De fapt este vorba de o fosta pestera al carei tavan s-a prabusit. In albia raului si in zona inferioara peretii de calcar sunt frumos sculptati si rotunjiti de apele paraului, care pe alocuri a sapat si cateva marmite extrem de spectaculoase (scobituri in roca, sub forma de lingura / polonic, dar de dimensiuni de ordinul zecilor de centimetri si chiar metri).

Cum peretii sunt destul de abrupti, cel mai usor mod de a vizita cheile este sa mergem prin apa. Pe vreme ploioasa sau primavara accesul in chei este mai dificil, nivelul apei fiind mai mare, dar in conditii normale, vara, apa nu trece cu mult de genunchi. ATENTIE mare insa- nu trebuie mers descult prin apa. O gramada de “surprize” ne asteapta sub apa – fiare contorsionate, cioburi, cutii de conserve si alte minunatii demne de creatia umana. Cel mai bine e sa avem la noi o pereche de sandale.

Si daca nu te-ai saturat de aventura cu traseul prin chei, poti sa stai linistit, mai ai ce face in zona. Pe dealul care se inalta cu mai bine de 200 de metri fix deasupra cheilor, se afla o cetate dacica. Cetatea Banitei (sau Cetatea Bolii). Cetatea facea parte din sistemul de aparare dacic din Muntii Sureanu, ce deservea Sarmizegetusa Regia. Traseu pana sus nu exista. E la libera initiativa. Cam abrupt si plin de vegetatie dar se poate face. Din pacate sus te bucuri mai mult de priveliste. Din fosta cetate dacica au mai ramas doar cateva blocuri masive de piatra. Multe blocuri de piatra le intalnesti si la urcare. Cele mai multe au fost dislocate in perioada comunista si pravalite la vale pentru a fi folosite la terasamentul caii ferate care trece pe la poalele dealului. Pacat.

O alta atractie in imediata apropiere a cheilor este Pestera Bolii, la fel si ea, extrem de putin cunoscuta. Este singura pestera din tara strabatuta pe toata lungimea ei de un rau – sa spunem ca este in “stil tunel”. Pestera are o lungime de 455 de metri si se poate vizita, fiind amenajata de curand de catre Asociatia Ecologica Petroaqua din Petrosani. Pestera Bolii e formata de Paraul Jupaneasa care la intrare a format un portal impresionant (10 x 20 metri). Pestera este destul de mare si se spune ca poate fi parcursa in intregime si calare. Noi nu am vizitat-o pana acum, asa ca o trecem pe lista pentru 2013 :-).