Valea Horoabei, una din cele mai frumoase vai din Bucegi

Pe la sfarsit de iulie, am ajuns in sfarsit si pe Valea Horoabei, din Bucegi. Stiam ca e unul dintre cele mai frumoase trasee din Bucegi, dar uite ca pana in vara asta nu ajuns sa fac traseul, cu toate ca in zona Padina – Pestera am fost de o multime de ori atat vara cat si iarna, ba chiar am bagat si ceva catarare in Turnul Seciului, zona care marcheaza intrarea pe vale.

Valea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi_29

Zi frumoase de vara, plan de tura de o zi asa ca dis-de-dimineata ne urcam in masina si pornim la drum, sa calarim si noi vestitul Transbucegi, aceasta manea a drumurilor de munte :-). Trecem de cabana Cuibul Dorului iar sus, pe platou, in dreptul cabanei Dichiu, facem stanga si coboram spre Padina. Mare mirare cand am vazut ca drumul pana in Padina este in cea mai mare parte asfaltat. Ba chiar am fost putin incurcati cand am vazut ca nici macar nu mai trece pe langa cabana Bolboci, ci ocoleste lacul Bolboci pe la est, pe un drum de care habar nu aveam ca exista. Si uite asa se poate ajunge pana in Padina pe drum asfaltat in proportie de 90%. Sa vezi acum gratare si manele si ursi gunoieri ce o sa fie aici.

In contrast cu agitatia de weekend de la Padina, Valea Horoabei e o oaza de liniste, de verde si de natura inca neatinsa de mana omului. Nu degeaba atat Cheile Horoabei cat si Turnul Seciului sunt declarate monumente ale naturii si sunt incluse in rezervatia naturala mixta Pestera – Cocora – Horoaba. Raul Horoaba (cursul lui superior fiind cunoscut și sub numele de Raul Batrana) este un afluent al Ialomitei. Intrarea in tarseu se face putin mai sus de Cabana Padina, pe la jumatatea drumului spre biserica si pestera Ialomicioara. Se traverseaza spre stanga poiana larga strajuita spre nord-vest de impunatorul turn de stanca al Seciului. Marcaj nu prea este – din categoria fuse dar se duse :-), asa ca am urmarit firul apei si poteca cat de cat vizibila. In padure, vegetatia este deasa si peisajul unul destul de salbatic. Grija mare – imediat dupa intrarea in padure, trebuie traversat firul apei, poteca urcand mai sus cu raul in dreapta ei.

Dupa 20 – 25 de minute de poteca prin padure, peisajul s-a schimbat brusc si am avut parte de un prim spectacol ofert de Valea Horoabelor – o prima cascada, puternica si cu un ditamai curcubeul la baza ei. De aici traseul devine si putin mai abrupt si incepe sa urce prin peretele stang al canionului. Dupa alte cateva minute de mers traseul are alte surprize pentru noi – doua arcade de stanca mici si pitoresti pe care poteca le traverseaza.

Valea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi

Iesirea din cea de-a doua arcada se face fix in dreptul Izbucului Horoabei, ale carui ape acopera poteca. Izbucul e cativa metri mai sus, acoperit de bolovani si muschi, asa ca nu se vede locul de unde apa iese din pamant, insa cascada mica si bolovanii acoperiti de muschi pe care ii traverseaza poteca impreuna cu arcada sapata in stanca sunt perfecte pentru un loc de popas.

Valea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi

Mai sus de izbuc poteca continua printre peretii abrupti ai Ponorului Horoabei. Traseul este cat de cat amenajat cu bucati de cordelina, scari de lemn si de metal. In perioadele uscate firul vaii este sec insa in perioadele mai ploioase se lasa cu nadragi suflecati si dusuri zdravene. Atentie mare si la viituri, nu as vrea sa fiu in canion cand mai sus, pe culme, e rupere de nori.

Valea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi_11Valea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi_13Valea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi

Valea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi

Spre finalul traseului valea se largeste iar peisajul incepe sa semene a Retezat. Pereti albi de calcar, jnepeni, brusturi si o poteca ce merge pe langa si prin firul apei, din bolovan in bolovan. Mai sus, poteca iese din vale urca in culmea vestica a Bucegilor, putin mai la sud de Coltii Tapului. De aici si pana in Padina, via Saua Strunga, mai punem inca o ora, o ora si ceva.

Valea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi_26Valea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi

Si uite asa avem un traseu circuit extrem de pitoresc, care ne trece prin paduri, arcade de piatra, cascade, canioane si peisaje demne de Retezat. Cu totul, cu plecare si intoarcere in Padina, traseul nu ia mai mult de 6 ore. Chiar daca nu este marcat, treseul este amenajat de curand si este destul de accesibil – portiunile dificile au cabluri de otel iar in canion sunt scari de lemn si de metal. Valea Horoabelor este cu adevarat una din cele mai frumoase zone din Bucegi – salbatica si cu peisaje impresionante si merita din plin o tura de o zi.

Valea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi

Si sa nu uit de un mic bonus care ne asteapta la plecare din Padina –  Rezervatia Naturala Turbaria Laptici. Este vorba de o mlastina oligotrofa (un tinov) care a fost amenajat pentru vizitare. Seamana foarte mult ca amenajare cu tinovul Mohos, de la Sfanta Ana – cu un circuit pe o poteca de lemn suspendata. Amenajarea e interesanta, insa, in afara de cateva fire de Rusulita (Rujnici – Hieracium aurantiacum) si de bumbacarita (Eriophorum), prea multe nu am vazut. Pentru cei mici cred ca atractia e data chiar poteca de lemn suspendata. Oricum, merita o oprire si o vizita.

Valea si Cheile Horoabei - Muntii BucegiValea si Cheile Horoabei - Muntii Bucegi

10 thoughts on “Valea Horoabei, una din cele mai frumoase vai din Bucegi

  1. O descriere foarte reușită a locurilor.Am ajuns sa aflu despre traseu prin anii 77-78 ai secolului trecut de la cabanierul din acea perioadă de la cabana Cota 1300 căruia îi mulțumesc și acum -desi cred că ne-a părăsit de mult-si care mi-a descris multe trasee nemarcate că acesta ,de o mare frumusețe.
    L-am parcurs în primele tentative,cu un prieten pe cursul pârâului dar apariția unui cerb impresionant de mare și foarte aproape ne-a impresionat atât de mult încât ne-am pierdut cu firea și totodată am pierdut și orientarea .
    După un urcuș pieptiș pe coasta din stânga traseului,ne-am trezit pe creasta care poarta spre vf.Omul.
    La a doua tentativa am reușit să parcurgem canionul , trecând săritorile cu ajutorul trunchiurilor aduse de torent.
    Așa am descoperit grota cu înscrisuri, despre care se povestea că a adăpostit grupuri de rezistenta anticomunista.
    De acolo,depășind treptele gigantice am ajuns la vf.Omul.
    Articolul vostru mi-a adus aminte de frumusețile Bucegilor și de acei ani.Multumesc!

    1. Multumesc mult Misu pentru gandurile frumoase. Sunt convins ca au ramas la fel de faine locurile precum ti le amintesti. Mi-ar placea si mie sa intalnesc un cerb in zona 🙂 O experienta similara cu a ta am avut acum mai multi ani undeva in zona Valcanului si a Crestei Oslea, cand un cerb ne-a sarit in cale. Sperietura a fost maxima de ambele parti 🙂

      Spor la ture!

  2. In august 2018 – poate ar fi bine sa aveti si ceva coarda, pt ca pe traseu mai sunt doar lanturile. Nici urma de corzi. Iar scara 3 e cu 1 m mai scurta. Daca stanca e uda, e greu de trecut.

    1. Buna Silvia. Ai reusit sa faci traseul de 1 Mai? Scuze de respunsul intarziat, am avut ceva probleme cu comment-urile pe site. Astept impresii de pe traseu 🙂

  3. Multumim mult pentru articolul de mai sus, nu stiam de existenta acestei Vai. Am colindat Bugecii de copil, dar nu am auzit de ea. Dupa fotografii pare rupta din Rai. Sper sa ajung si eu cat de curand pe acolo. La cat mai multe articole de acest fel !!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *