{"id":8516,"date":"2013-11-01T13:36:40","date_gmt":"2013-11-01T13:36:40","guid":{"rendered":"http:\/\/cartitaplimbareata.ro\/?p=8516"},"modified":"2016-09-23T09:07:10","modified_gmt":"2016-09-23T09:07:10","slug":"cu-bicicleta-in-valea-doftanei-in-zona-lacului-paltinu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cartitaplimbareata.ro\/index.php\/8516\/cu-bicicleta-in-valea-doftanei-in-zona-lacului-paltinu\/","title":{"rendered":"Cu bicicleta in Valea Doftanei, in zona lacului Paltinu"},"content":{"rendered":"

Rusinica, rusinica si inca o data rusinica. De trei ori… De ce? Pentru ca nu am fost pana acum pe Valea Doftanei<\/strong>. E la o aruncatura de bat de Bucuresti, scapi si de balamucul si aglomeratia de la Comarnic si ai parte de un weekend<\/strong> cu peisaje superbe. Dealuri si paduri<\/strong> in toata regula + un baraj si un lac de acumulare<\/strong> de toata frumusetea, e vorba de Lacul Paltinu<\/strong>.<\/p>\n

Am batut toata tara si am neglijat zona asta. Si uite ca si aici sunt dealuri faine, paduri dese de fag si sate cu fanete. Ce chestie dom’le :-)). Tendinta e mereu sa alegem Bucegii, Craiul, Baiului, Ciucasul ori Iezerul<\/strong> la o tura de o zi. Cam acelasi lucru se intampla si cu Campina<\/strong> si Castelul Iulia Hasdeu<\/strong>. De cand zicem ca mergem si tot nu am ajuns \ud83d\ude42 In fine…<\/p>\n

\"Ultimele<\/a><\/p>\n

\"La<\/a><\/p>\n

26 octombrie 2013, zi de toamna frumoasa, al doilea weekend<\/strong> cu vreme<\/strong> aproape de vara<\/strong>… genul ala “Nu era buna acum o saptamana de concediu, sa bagi creasta Fagarasului<\/strong>???”. Ce sa facem, ce sa facem, ca de stat acasa nu se poate pe o vreme ca asta. Si uite asa ne-am trezit ca mergem pe Valea Doftanei<\/strong>. “Ne-am” in sensul ca eram trei pedalaci, printre care si eu, za Cartitoi. Cartita, ea, a fost prinsa cu alte treburi si a lipsit de la aceasta intalnire sportiv-tomnateca. Si poate a fost mai bine ca a lipsit, pentru ca mai mult ca sigur ca daca vedea pe unde trebuie sa urcam cu bicicletele, cred ca imi tragea doua palme, arunca bicicleta in padure<\/strong> si pleca direct acasa.<\/p>\n

\"Noroi,<\/a><\/p>\n

\"Asta<\/a><\/p>\n

Am inceput traseul din apropierea barajului Paltinu<\/strong>. Acolo am lasat masina si ne-am echipat dupa care am bagat putina incalzire pana in zona viaductului<\/strong>. De aici traseul intra pe un forestier si merge oarecum paralel cu un “crac” de-al lacului care o ia spre est. Si dupa ce cracul de lac se termina, traseul o tine tot asa spre est si nord-est. E un drum forestier si e chiar bun. E bun si pentru o bere scoasa din rucsac si bauta la soare… \ud83d\ude42 Cat am mers pe el? Pai e simplu, pana s-a terminat \ud83d\ude42 Undeva, undeva departe, forestierul asta se cracaneaza in Y: unul urca, unul coboara.<\/p>\n

\"O<\/a><\/p>\n

Dupa ce am luat-o pe forestierul care urca si am ajuns la capatul lui in 1-2 kilometri, am facut cale intoarsa si am luat-o pe cel care cobora. Si asta, la fel, dupa 1-2 kilometri pac, se termina, adica se transforma din forestier<\/strong> in drum de TAF si pe urma in paraias adevarat. Ce e de facut? Semnal cucu, harta cucu, gps nem. Hai cu ele in spate, peste deal, ca asa stiam noi ca e orientarea si ar trebui sa iesim bine. Si asa am facut. Experienta cu orientarea si experienta cu urcatul de la munte si-au spus cuvantul. Am bagat vreo 30 de minute de “push-bike<\/strong>” autentic.. (moaa ce termen de profesionisti… adica “impinge-tzoacla” la deal prin padure) dupa care am iesit sus pe culmea unui deal (inainte de iesire am dat si de cateva palcuri de branduse de toamna aproape gigantice). Iar sus in culme, un cioban cu turma de oi se uita la noi ca la unii cu grave probleme psihice. Din padure ies trei oameni care imping la biciclete<\/strong>… care e ideea? De ce sa te plimbi prin padure cu bicicleta pe umar<\/strong>?<\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

In sfarsit iesim in culme… Desi e senin si cald ca vara, Bucegii<\/strong> abia se vad prin aerul paclos. Mai aproape, culmea Baiului<\/strong> si, spre est, muntii Neamtului si Grohotis<\/strong> se vad mai bine. Eeee si de aici incepe frumusetea traseului… coborare si iar coborare… bagam viteza prin paduri de fag, prin frunze, pri fanate si pasuni, printre mesteceni auri, prin paduri de pin, pe drumuri inguste si insorite pana ajungem jos in Ghimpoasa<\/strong>. Clara si Tibi strang franele pe disc cu doua degete… eu fac febra musculara la V-brakeurile<\/strong> mele care mai sunt si pline de noroi. Dar nu conteaza… e soare, 22 de grade…. coafura rezista, mai bine spus DHS<\/strong>-ul meu rezista. Auzi tu, si eu care voiam sa imi iau alta bicicleta :-))<\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

\"Cu<\/a><\/p>\n

Iar jos in Ghimpoasa<\/strong>, la coada lacului, \u00a0care e cea mai mare bucurie dupa o tura de munte ori de bicicleta? Pai cum, care? Evident, o bere<\/strong> la unul din baruletele din sat. Berea si inghetata vafa cu termen de garantie necunoscut \u00a0si origine incerta a producatorului… astea sunt cele mai mari bucurii cand ai terminat cu bine o tura de munte si e vara si cald afara… sau… toamna? :-))<\/p>\n

Si ca sa nu vorbim vorbe, sa punem si un linkulet cu traseul pe care l-am urcat pe bikemap.net. Sa fie de folos… \ud83d\ude42\u00a0Route\u00a02,370,595<\/a>\u00a0– powered by\u00a0www.bikemap.net<\/a><\/p>\n

\n

\u00a0