Faina tara avem dar faine sunt si iesirile prin vecini. Asta daca deschizi bine ochii si mintea si mai ales daca te intorci relaxat dar si cu chestii noi intre urechi, merita experienta :-). Aici nu intra in discutie umplerea de matz la Super-Mega-Extra-All Inclusive de la prietenii nostri turci, decat daca ai avut un an greu si vrei sa rupi vreo doua carti in timp ce te bronzezi.

Dar sa trecem peste asta… Pozele astea cu Plitvice se intamplau in Croatia prin primavara lui 2010. E o lume de basm, un paradis acvatic. In drum spre Dubrovnik, am bagat o prima fisa la Plitvice la dus, dar din cauza ploii am abandonat ideea si am hotarat sa incercam la intoarcere… Sa vezi surpriza la intoarcere… ploua iar 🙂 Asa ca am vazut minunatia de lacuri si cascade pe o vreme cam nasoala, cu ploaie si ceata. Dar marele avantaj al vremii ploioase a fost ca raul era umflat si cascadele erau la maximul de frumuseeete.

De ce am postat Plitvice Jezere? Pentru ca vara trecuta, in tura de Cheile Nerei + Apuseni, am vrut sa vedem si minunatia de cascada de la Beusnita. E un fel de Plitvice Jezere in miniatura. Fenomenul e acelasi. Depuneri de travertin care imbraca in calcar si pietrifica orice copac, creanga ori muschi si il transforma in timp in adevarate stavilare. Asta se intampla si acum (da, e un proces in desfasurare) si la Plitvice Jezera si la Beusnita. Singura deosebire majora e ca, spre deosebire de Plitvice Jezera, la Beusnita am avut parte de o vreme insorita, intr-o perioada secetoasa. Nu curgea niciun strop de apa. Nimic. Doar muschiul de pe pietre care nici el nu mai era asa de verde. Dar d-aia e bine ca am vazut Plitvice Jezere. In mintea noastra Beusnita nu era secata. Vedeam apa cum curge printre bolovani si muschi. Superb !