Un lucru e clar – prea multe fotografii dauneaza grav mersului pe munte ! Cel putin asta e concluzia mea dupa traseul pe Creasta Sudica a Pietrei Craiului. Un traseu care pe mine m-a “rupt” ca efort. Si dau vina fie pe oboseala generala dinainte de tura, fie pe numeroasele ruperi de ritm pentru a face fotografii: scoate aparatul, schimba obiectivul, baga aparatul, da-i bice pe traseu…
Nu am obosit asa de mult nici la cele doua semi-maratoane montane de anul asta, nici la turele mai vechi prin Godeanu cu coborare spre Valea Cernei, nici prin Cheile Nerei dus-intors intr-o zi (de la Podul Bei la Lacul Dracului si inapoi), nici prin vaile din Bucegi… si faza tare e ca Raluca nu avea nimic, parfum de tei, tura normala fara oboseala :-)))) Asa ca e clar… e de la fotografii 🙂
Dar a meritat tot efortul. Tura este una extrem de pitoreasca. Lunga, solicitanta dar pitoreasca – adica la vreo 20-21 kilometri asa cum am facut-o noi, cu plecare din satul Pestera: Sat Pestera (Casa Folea) – Saua Joaca – La Table – Refugiul Grind – Varful La Om (cel mai inalt din Piatra Craiului 2238m, numit si Piscul Baciului) – refugiul Saua Grindului – Saua Funduri – Poiana Funduri – Stana din Poiana Grind – La Table – Casa Folea.
O portiune mai grea, nu neaparat tehnic ci ca efort, este urcarea din Refugiul Grind (1620m altitudine) pana sus in creasta, fix pe Piscul Baciului (2238 m). E de tras sustinut o ora – o ora si ceva dar odata ajuns sus pe creasta, cand vezi abrupturile si peretii vestici ai Craiului si panorama de 360 grade (Iezer, Bucegi, Fagarasul) uiti tot si dai “RESET” instant 🙂 Iei frumos un loc pe stanca si te bucuri de spectacol.
Din “La Om” pana in Saua Funduri teoretic este numai coborare – de la 2238 metri la 1889 metri. “Parfum” iti spui, numai ca practica te omoara 🙂 Urci si cobori, varfulet dupa varfulet, vale dupa vale… ca pe dintii unui imens fierastrau. Abrupt stanga – abrupt dreapta, priveliste “oaaau” stanga, priveliste “oooau” dreapta, dar dupa vreo doua ora incepi sa zici…”Hai frate odata cu Saua Funduri, aia, ca mi-au cam intrat picioarele in … posterior”.
O multime de urcari si coborari si o multime de locuri si privielisti incredibile. Verticale de calcar, pereti ce se “varsa” ametitor spre vest unul peste altul, ca niste valuri imense de piatra, toate te lasa cu gura cascata, iti taie respiratia. Cum sa nu te opresti, cum sa nu mai faci “o” poza” (adica “zeci” 🙂 ) cand la picioarele tale ai Lanturile (La Lanturi), Marele Grohotis, Poiana Inchisa ori Cerdacul Stanciului? OK, Cerdacul Stanciului nu l-am vazut, dar stiam ca e acolo jos, acolo undeva… 🙂 Cum sa nu te opresti sa faci poze cand in stanga si dreapta e plin de garofite si de clopotei. Cum sa nu te opresti la o poza cand ochii ti-au cazut pe o floare de colt? Cum sa nu faci inca o poza cand lumina de acum e mai buna ca cea de acum 5 minute, ca norul ala, de acolo, s-a miscat si da mai bine in poza acum, ca e luminat mai bine peretele ala? Pai si ai cum sa iti intri in ritm asa? Clar NU.
Bine macar ca nu am avut probleme cu apa. Craiul e cam pacatos la capitolul apa, stiam asta. Asa ca ne-am luat fiecare 1,5 – 2 litri + 1 kilogram de prune. Cine si-a rupt spatele dar si cine a mancat prune sus pe creasta, eee?? Cand mori de sete si esti rupt de efort nimic nu se compara cu un mar, o piersica, o pruna ori alt fruct dulce, zemos si racoros. Pentru ca asa sunt turele noastre de munte – seamana mai mult cu un picnic itinerant. Nici nu ne mai mira ca, aproape fara exceptie, ne intoarcem noaptea din trasee. Frontala e prietena noastra cea mai buna :-).
Dupa ce am trecut intr-un sfarsit si de Saua Funduri, ne-am tras sufletul putin mai jos, cu un cules pe indelete de Coada Soricelului. (Acum e pusa la uscat si cica face bine… nu uscatu’ ci consumatu’.) Dupa ce ne-am mai intretinut cateva minute si cu cainii de la Stana din Poiana Grind, ei cu “Hau – hau” noi cu “Nii la oi” si cu agitat de bate, ne-am oprit putin sa ascultam si cateva vaci la pascut. Orium era tarziu. oricum nu ajungeam pe lumina la cabana. Liniste deplina, aer de munte si zgomot de 20-30 de talangi. Pai cum sa nu inregistrezi si sa te trezesti diminetile cu sunet de talanga pus la alarma mobilului?
Si uite asa, tura pe Creasta Sudica a Craiului – picnicul nostru itinerant ne-a luat in total vreo 11 ore. Am ajuns la Casa Folea pe noapte, am bagat ceva papa si o bere si am taiat-o spre casa… Au fost trei zile faine de Sfanta Marie Mare 2013: Muntii Siriu (aici) + Zimbraria “Valea Zimbrilor” din Vama Buzaului (aici) + Creasta Sudica a Pietrei Craiului.
