A venit primavara dar zapada pe la munte o sa mai tot fie, asa ca merita sa povestesc putin de traseul asta care imi palce extrem de mult: Azuga – Valea Grecului – Cabana Diham. De fiecare data cand am pofta de munte si de privelisti faine dar nu prea am chef de mare efort, am cateva trasee pe care le aleg fara sa mai stau mult pe ganduri. Azuga – Cabana Diham este unul dintre ele, la fel cum, in Piatra Craiului, traseul geaman e Zarnesti – Fantana lui Botorog – Cabana Curtmatura. Sunt trasee simple, care nu necesita mare efort sau pregatire exceptionala intr-ale muntelui. Sunt perfecte de plimbare, de savurat natura, de palavrageala in gasca si de o ciorbitza fierbinte la destinatie, la cabana.

Traseul este marcat cu triunghi galben, si pleaca fix din partea de nord a garii Azuga. Se merge putin in lungul caii ferate dupa care traseul contiunua spre NV, prin padure, pe un drum forestier ce urmeaza firul unei vai. Catre capatul vaii, traseul urca pe versantul stang si scoate intr-un plai aproape de Varful Grecu. Traseul marcat ocoleste varful urmarind liziera padurii si coteste apoi usor sprea dreapta urmand Muchea Lunga spre Cabana Vanatorilor de Munte si Saua Baiului. Merita insa sa te abati putin pana pe varful Grecu, 5-10 minute in plus de urcus; privelistea este extraordinara, se vede atat abruptul Bucegilor cat si Muntii Baiului, Piatra Mare si Postavarul. Mai departe, din Saua Baiului, traseul pana la Cabana Diham este si mai simplu si este numai pe drum forestier.

Traseul o fi el simplu, insa de data asta pentru mine nu a fost chiar asa. M-am apucat de schi de vreo trei ani, si, daca pe partie lucrurile stau foarte bine, la schiul de tura se pare ca mai am multe de invatat. Coborarea pe schiuri prin zapada mare si pufoasa printre copaci nu e tocmai punctul meu forte. Nu cazaturile sunt cea mai mare problema, ci enervant e cand trebuie sa te ridici de jos din pozitii care mai de care mai ciudate si consumi o gramada de energie pana te pui iar pe doua picioare. Cinci – sase cazaturi in zapada afanata si s-a dus energia pe jumatate de zi. Am vrut eu neaparat sa fac traseul asta inca o data pe schiuri si mi-a iesit pe nas. Restul gastii a fost la bocanc si parazapezi, poteca era batuta bine si nu au avut probleme, au fluierat tot traseul. Eu insa, mai viteaz, m-am luptat cu schiurile: ba eu pe ele, ba ele pe mine, carate in spate, ba eu prin zapada si schiurile singure in fata mea… si tot asa. La sfarsit de zi mi-am dat seama ca nu am inteles mare lucru din tura si ca mai mult m-am chinuit cu schiurile. Dar asta este, sufera baba daca vrea sa invete si schi de tura :). Noroc cu macarons-urile (…zic bine ?!) facute de Irina, care au mai indulcit putin situatia. Erau ele bune oricum, dar un macaron savurat pe Valea Grecu, cine a mai pomenit?! 🙂

Una peste alta, traseul e tare fain si merita facut in oricare anotimp. Cand aveti chef de o plimbarica lejera de o zi, prin Bucegi, merita sa luati in considerare si traseul asta. Mai jos e si o harta cu traseul insemnat.