Bulgaria e faina pentru ture de biciclata si, cum e toamna, ma gandesc ca o propunere buna nu strica. E o tura de doua zile, de aproximativ 100 de kilometri, pe care am dat-o primavara asta, mai precis in weekendul 23-24 aprilie 2016, in formula de trei biciclete. Livia si Silvian, doi prieteni buni, se pare ca s-au indragostit si ei de turele de bicicleta prin Bulgaria, asa ca iesirea nu s-a lasat mult asteptata. Iar ca bonus al turei am vizitat si o pestera frumoasa – fix acolo unde am si innoptat vineri seara: Pestera Orlova Chuka (Stanca Vulturilor). Harta cu traseul e la sfarsitul articolului.

Vineri seara, dupa ce ne-am umplut de spume si ne-am tarait vreo doua ore in vama Giurgiu – Ruse, la trecerea podului minune, am ajuns in sparsit la locul de campare ales. Din Ruse se merge spre Dve Mogili prin Basarbovo si Ivanovo. Drumul e bun, intins si extrem de liber asa ca nu ne-a luat mai mult de o ora sa ajungem la Orlova Chuka. Cu vreo 3-5 kilometri inainte de Dve Mogili, un mic indicator semnalizeaza intrarea in stanga pe drumul ce coboara la pestera. E un drum pitoresc, din dale de beton, ingust, dar fara pic de groapa, care coboara printre terenurile agricole pana in apropierea pesterii, intr-o mica parcare. Aici am campat in prima seara. Lanuri de rapita si orz, cort, iarba, pustiu, cer instelat, doua beri, Buena Vista Social Club in surdina in difuzoarele de la masina… boierie curata.

Printre calcare si gresii in pestera Orlova Chuka

A doua zi de dimineata, am lasat bicicletele pe masina, am strans corturile si ne-am dus sa vizitam mai intai pestera. De la parcare, drumul mai coboara vreo 10 minute pana se ajunge la casa de bilete si la un mic barulet. Engleza e SF prin partile astea dar cu boaba de bulgara pe care o mai tin minte de la TV de cand eram mic, cu ceva dat din maini, tot am reusit sa o scoatem la capat. Am luat bilete si ne-am pus pe asteptat – pestera se viziteaza din ora in ora (parca?!). De la casa de bilete se mai coboara cateva sute de trepte pana la intrarea in pestera. Aici ne-am intalnit cu ghidul – un batranel simpatic cu care ne-am inteles intr-o combinatie fantastica de franco – englezo – ruso – bulgara. E tare “mosu”, povesteste frumos, are istorii si legende pentru orice pietricica si, in plus, canta si danseaza. Spectacol 100% si o adevarata lectie pentru multi din ghizii de pe la noi, care sunt plini de sictir si obositi de la prima ora.

Nu am luat aparatul foto la mine din doua motive: 1 – e greu si nu avea rost sa il mai car si pe asta pe bicicleta; 2 – inca o chestie in plus pentru care sa imi fie frica sa nu mi se fure… sa nu uitam ca suntem in Bulgaria. Asa ca toate pozele din tura asta sunt facute cu mobilul. Evident cele din pestera nu sunt dintre cele mai bune dar… sunt. Mai bine asa decat nimic.

Pestera, am aflat, e a doua ca marime din Bulgaria, si are galerii care insumeaaza peste 13 kilomeri. A fost descoperita de un pastor prin 1941 si, 16 ani mai tarziu, in 1957 a fost amenajata si deschisa pentru turisti. E o pestera foarte interesanta, fiind sculptata in calcare si in gresii. Nu este extrem de bogata in formatiuni clasice de stalactite, stalagmite, coloane etc. insa este extrem de pitoreasca datorita galeriilor multiple care formeaza un adevarat labirint, datorita formei peretilor care parca sunt slefuiti manual si datorita iluminatului multicolor.  Podeaua este nisopoasa si orizontala incat pestera este usor de vizitat. Mai trebuie mentionat ca pestera este si casa pentru 14 specii de lilieci iar terasa de la intrarea in pestera ofera o panorama frumoasa cu Parcul Natural Rusenki Lom si cu peretii stancosi din valea raului.

Pe bicicleta – 100 km impartiti frateste celor doua zile

Dupa ce am teminat cu pestera, ne-am echipat pentru bicicleala si am pornit in tura. Masina am lasat-o in parcarea de la pestera – un loc destul de pustiu seara si o alegere care s-a dovedit a nu fi una prea stralucita. Sa iti lasi masina in Bulgaria pe un camp pustiu e o adevarata invitatie. Evident la intoarcere am descoperit ca a fost sparta, dar asa cu finete – au furat din portbagaj doar un telefon mobil si un binoclu. In rest totul lasat neatins. Finuti baietii 🙂

Tura de bicicleta are vreo 100 de kilomeri, deci aproximativ 50 de kilometri pe zi. Sensul a fost invers acelor de ceasornic – am inceput spre sud, spre Katselovo si Krepcha. Ziua a fost una extrem de buna: cu soare, putin vant, pantaloni scurti si tricou. Caldut si bine cat sa merga la fix cate o bere prin satucele unde am mai facut popas. Si normal ca trebuie sa incercam sortimente variate. Interesanta si Zagorka Retro (stanga in poza) – un fel de muncitoreasca de-a lor, stil sifonul vesel, cu eticheta capsata pe margine ca sa marcheze data de expirare. Si misto si ideea de a cosmetiza o bere destul varza – i-au spus Retro. Pe langa bere, o alta chestie pe care o vanam era braga, care la bulgari e pe toate drumurile. Bere + braga =o combinatie fantastica, posibil bomba. Ne-am cam jucat cu focul tinand cont ca ne asteaptau doua zile de pedalat :)).

Portiunea pana in Krepcha este combinata, insa per ansamblu se cam coboara. In Krepcha se schimba directia, se iese de pe judeteanul lor 202 si se ia spre nord, fix la iesirea din localitate. Aici e bubuiala maxima, dupa cativa kilometri, dupa Garchinovo incepe un urcus care nu se mai termina – panta constanta si sustinuta, cat sa te termine psihic. Dupa varful dealului, mai urmeaza vreo doua trei cocoase de trecut, cu ceva coborari faine si in viteza, si se ajunge in Sadina. In Sadina am si campat, undeva intr-o poiana frumoasa la iesierea din sat. Cum se termina satul se face dreapta la 90 de grade e un drum forestier care scoate dupa 5 minunte intr-o poiana, fix langa ultimele case ale satului. Oamenii pasnici, mai cu o vaca la pascut, mai cu un cascat de ochii la corturi si biciclete, asa, ca pe la noi. Treaba linistita.

Ziua a doua a venit cu vreme urata, ploaie mocaneasca si ceata, dar nu atat de grav incat sa ne impiedice sa ne facem treaba. Din Sadina, drumul urmeaza valea raului Malki Lom o buna bucata de vreme, pana in Svalenik, asa ca e usor de pedalat, e mai mult plat. Dupa o oprire in primul sat, cat sa mai stea ploaia si noi sa bem o cafea si sa mancam ceva de mic dejun, am dat pedal pana in Cherven, unde ne-am oprit fix la un magazinas si o terasa pe care le stiam din turele trecute.  Cherven este fix in vale – e tare faina coborarea pana in sat dar, cum tot ce cobori trebuie urcat, te forjezi putin la iesirea din sat spre sud. Odata iesit din sat si din vale esti tranpirat nevoie mare dar macar te bucuri de o priveliste frumoasa cu cetatea Cherven si cu panorama raului meandrat. Iesiti din Cherven si pana la punctul de plecare, Orlova Chuka lucrurile sunt simple, cu doar doua schimbari de directie si fara mari pante.

Tura este una excelenta pentru doua zile. Cazarea e musai la cort – nu prea cred ca sunt pensiuni si locuri unde sa tragi prin Sadina, fix la jumatatea turei. Peisajele sunt superbe si merita mai ales primavara, cand rapita e in floare iar orzul e verde crud. Mi-ar placea totusi sa vad si cum e toamna pe acolo, cu ceva culori. Drumurile sunt bune. Satele sunt cu oameni gospodari si sunt curate. Nu am avut nicio problema cu nimeni. Ba din contra oamenii sunt extrem de ospitalieri si zambitori. Dar nu trebuie sa te lasi dus de val si trebuie sa fii permanent constient ca esti in Bulgaria, undeee, ce sa vezi, se fura. Am fost in Bulgaria de cel putin 10 ori su credeam ca problema asta cu furatul este una putin inflamata. Asta pana sa mi se intample si mie. Deci atentie unde lasati masina.

Iar despre pestera Orlova Chuka trebuie spus ca e o destinate in sine. E o idee excelenta de o excursie de o zi in orice anotimp, mai ales ca se ajunge destul de repede dupa ce ai trecut de Giurgiu-Ruse. Iar in combinatie cu o oprire la Basarbovo eu zic ca este o idee excelenta de tura de weekend, fie ea de o zi cu masina sau de doua zile cu bicicleta.

Pe scurt:
– Bulgaria, 23-24 aprilie 2016;
– traseu de bicicleta de doua zile, circuit, 100 km: Orlova Chuka – Katselovo – Krepcha – Sadina – Cherven;