Prin Banat, între noi şi Serbia, Carpaţii şi-au pus cândva în cap să-i mai taie din avânt lu’ Madam Dunărea, numai că nu prea au făcut mare treabă, că ea îşi vede liniştită de drum în continuare.

Cazanele Mari şi Cazanele Mici merită o tură de cel puţin o zi, fie că te cazezi în Orşova sau Băile Herculane, fie că îţi încerci norocul la una din pensiunile de pe malul Dunării, cele mai multe fiind în zona Dubova. În rest, nu sunt multe de spus, fiindcă, oricât am mânca noi.. cuvinte aici, nu ai cum sa descrii frumuseţea locurilor.

Vegetaţia, pereţii tăiaţi în calcar, bazinetele şi micile golfuri de la vărsarea fiecărui râu, viaductele şi drumul ce şerpuieşte între munte şi apă, dacă le condimentezi cu o zi de vară caniculară, te duc cu gândul la Croaţia. Pe scurt, un loc unde uiţi că eşti în România. Doar drumul, cu superbe bucăţi de gropi, te mai zdruncină şi te aduce puţin cu picioarele pe pământ (…bine-zis pământ, nu asfalt). Acum să nu fim răi, sunt şi porţiuni de drum bune :-).

Şi, dacă ai ajuns până aici, merită să incluzi în planul de a doua zi, tot pe lângă Dubova, şi o tură până pe Ciucarul Mare (de unde ai o privelişte ameţitoare asupra Dunării) sau la Peştera Ponicova.

Şi chiar pe drum, la intrarea în golful Mraconia, poţi să te opreşti să arunci cu privirea în Decebal (Decebalus Rex Dragan Facit). O sculptură uriaşă, cea mai mare de felul ăsta din Europa (40 metri), un fel de Rushmore al Românicăi.