Facem, ce facem, şi ne întoarcem cu o destinaţie tot din Apuseni, de data asta puţin mai la nord de Cheile Râmeţului, în dreptul Colţilor Trascăului: Cetatea Colţeşti.
Fortificaţia, cunoscută şi sub numele de Cetatea Trascăului sau Torockóvár, în maghiară, este situată în judeţul Alba, la vest de satul Colţeşti, comuna Rîmetea. Accesul până în satul Colţeşti se face uşor, dinspre Turda sau dinspre Aiud, pe DJ 107M (Buru-Rîmetea-Vălişoara-Aiud), iar de aici o potecă suie uşor panta până la cetate (aproximativ 20 de minute).
Deşi nu se mai păstrează decât porţiuni din zidurile de incintă şi din cele două turnuri ale fortificaţiei, Cetatea Colţeşti este extrem de pitorească fiind aşezată pe o înălţime calcaroasă izolată şi abruptă. Zidurile care se încăpăţânează să stea în picioare, ca o prelungire naturală a stâncii de dedesubt, îi conferă un aer misterios, cu iz puternic medieval.
Ajuns în cetate, la o altitudine de 705 m, priveliştea este una de zile mari. Spaţii largi se deschid de jur împrejur, oferind o panoramă completă asupra întregii zone de nord a Munţilor Trascău. Şi în toată panorama asta, privirea nu are cum să nu îţi cadă pe Colţii Trascăului cu vârful Piatra Seciului (1192 metri) ce domină cu înălţimile sale cele două sate de la poale, Rîmetea şi Colţeşti. Dacă te uiţi atent împrejur, o să remarci imediat o simetrie perfectă între culmea din Colţii Trascăului şi aliniamentul de înălţimi izolate, din care face parte şi fundamentul cetăţii, acestea din urmă nefiind altceva decât resturi ale unei foste culmi montane calcaroase, puternic erodată.
Situată în plină zonă secuiască, la marginea de est a Munţilor Apuseni, Cetatea Trascăului este construită în mai multe etape începând cu secolul XIII de către familia nobililor de Trascău, Thoroczkay. Cetatea este un bun exemplu de folosire a avantajelor oferite de teren, înălţimea stâncoasă, cu cele două pante abrupte, fiind uşor de apărat. Fortificaţia are un plan alungit, orientat nord-sud, cele mai vechi elemente ale construcţiei fiind un turn donjon, în sud, păstrat doar parţial, şi turnul de nord, care păstrează azi doar trei din cele cinci etaje iniţiale. În acest al doilea turn treptele interioare sunt încă vizibile însă planşeele dintre etaje au fost distruse. Cele două turnuri erau legate între ele prin ziduri ce formau astfel o curte interioară. Aspectul fortificaţiei în secolul XVI era completat de prezenţa, în partea de sud, a unui nou corp de clădire, cu mai multe încăperi şi o curte interioară, împreună cu o barbacană, ce proteja accesul în cetate.
Cetatea a fost cucerită şi distrusă în anul 1703 de către trupele austriece, dată fiind împotrivirea familiei nobiliare Thoroczkay faţă de anexarea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic.
Ruină sau nu, o vizită la Cetatea Colţeşti se merită din plin. Mai ales că poţi face şi un exerciţiu de imaginaţie: o zonă rurală care se dezvoltă pe baza turismului, o cetate restaurată şi amenajată după ultimele standarde, inclusiv cu un iluminat de noapte, traseu de acces cu indicatoare, zeci de autocare cu turişti care opresc în Colţeşti, ghiduri, suveniruri, japonezi, polonezi… :-))))
