Un tei de 500 de ani…Hmmm
Cum e să stai la umbra unui copac de 500 de ani ?
Am auzit prima oară de Teiul din Leliceni, primăvara asta, când l-am şi votat Arborele Anului în Europa. Şi de atunci ne-am dorit ca vara asta să vedem cum e să stăm la umbra lui.

 

Nu ştiu de ce dar ne închipuiam o umbră grea, o umbră de 500 de ani, atât de grea încât să o simţim fizic, să ne apese. Dar nu a fost aşa… Umbra teiului din Leliceni a fost doar… uşoară şi răcoroasă…, perfectă pentru o după-amiază călduroasă de vară. Aici sus, departe de sat e linişte: teiul, biserica şi cimitirul… cine să facă zgomot ? O adiere de vânt, un foşnet de frunze, un ciripit de pasăre. Sub tei, te aşteptă o Maşină a Timpului.

La umbra deasă, te aşezi pe băncuţa de lemn şi închizi ochii…Nu mai ştiu cât şi cum am călătorit. Visam ceva legat de al doilea război mondial. Zgomot de avioane. Deasupra, printre crengile copacului se zăreau câteva messerschmitt-uri dintr-o escadrilă de vânătoare…Un bărzăune leneş care zbura aproape şi m-a făcut să deschid ochii şi să mă trezesc… ce bine…

——–
La Leliceni se poate ajunge destul de uşor din Miercurea Ciuc. Drumul e scurt, doar câţiva kilometri, şi pe deasupra este şi proaspăt asfaltat. Din sat, un drum pietruit de cca. un kilometru urcă uşor spre stânga, pe un platou deschis, până la biserica din Leliceni, al cărei zid e mărginit de bătrânul tei.

Mai multe amănunte interesante legate de istoria teiului am aflat din panoul informativ aflat în imediata apropiere.

Copacul a fost plantat probabil în prima parte a anilor 1500. Trăieşte în memoria oamenilor ca fiind dintotdeauna un arbore singuratic, care a străjuit biserica. Nu există nicio sursă, care să arate că în acest loc ar fi existat păduri sau terenuri plantate cu copaci. Avem foarte puţine informaţii despre tei. Trunchiul a fost înconjurat de borne îmbinate, care au fost folosite ca loc de discuţie a problemelor principale ale satului. Această tradiţie trăieşte şi în zilele noastre, doar bornele au fost schimbate cu bănci din scândură. De-a lungul secolelor, teiul a fost martorul multor evenimente tragice. Satul din valea Banatuş, în vecinatatea arborelui, şi a bisericii, a fost năvălit de tătări în anul 1661, care au nimicit toată localitatea. După câteva decenii s-au întors tătarii, dar biserica şi copacul au ramas şi de această dată neatinşi. În amintirea acestui masacru, stă lângă satul actual monumentul „Vereskep”, despre care legenda zice că ricoşează glonţul inamicului şi îl ucide pe acesta. În prezent, pe vârful monumentului se află o cruce din piatră, care a împodobit biserica, atunci când aceasta înce nu avea turn. Cu ocazia construirii turnului bisericii, crucea a fost transferata la acest monument, schimbându-I pe acesta dintr-un monument păgân în obiectul evlaviei creştine. Biserica primeşte forma actuală în anul 1806, teiul bătran rămâne în paza ei până-n prezent. Conform înregistrărilor, copacul a supravieţuit multor catastrofe naturale, care s-au abătut asupra satului. Trebuie menţionată seceta ce a început în mai 1717 şi a ţinut până în septembrie 1718, adică 17 luni. În acest timp, nu a căzut niciun strop de ploaie, nici rouă, şi soarele a fost arzător. Fântânile şi râurile s-au uscat şi oamenii au fost nevoiţi să migreze în alte părti. Seceta lungă nu a lăsat în viaţă plantele din împrejurimi. S-a uscat totul, numai teiul a rămas în viaţă, probabil fiindcă a fost deja înrădăcinat adânc în pământ. În anii 1854 -1857 aşezarea a fost afectată de grindină, care a distrus culturile agricole şi a afectat biserica şi împrejurimile ei. Locul de pe deal ales pentru tei s-a dovedit a fi o alegere norocoasă, fiindcă astfel a fost evitat de mai multe incendii, care au distrus satul, şi inundaţiile din anul 1864, care i-ar fi fost fatale, dacă copacul era mai aproape de sat. Arborele este un important simbol al regiunii. Pe lângă respectul localnicilor, a caştigat şi respectul şi admiraţia autorităţilor. Datorită acestui respect, în anul 1992 a fost declarat monument al naturii, conform Registrului monumentelor judeţului Harghita. Datorită acestei protecţii şi respectului, este posibil că va păzi biserica şi satul şi de acum înainte pentru o lungă perioadă de timp.

Arborele anului în România şi Europa
În urma unei mobilizări comunitare uriaşe teiul din Leliceni a câştigat cu superioritate competiţia Arborele Anului în România.Mai mult, el singur a adunat mai multe voturi (55126), decât cele primite de toţi ceilalţi arbori aflaţi în finală (49883). Asemănător competiţiei organizate de Fundaţia Pentru Parteneriat s-a organizat aceasta întrecere şi în alte state europene (Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria) acordând şansa câştigătorilor să-şi măsoare „forţele” în perioada 7 februarie şi 6 martie 2011. Astfel s-a decis cine poate câştiga titlul „Arborele Anului în Europa”. Din nou teiul a ieşit învingător în competiţie cu 23.298 voturi, devansând Platanul din Garmen (Bulgaria) – 18.374 voturi, Platanul din Letenye (Ungaria) – 8.836 voturi, Stejarul din Dubinne (Slovacia) – 3.403 voturi, respectiv Stejarul lui Hrom (Cehia) – 2.312 voturi.