Tărâmul fermecat, cu 80 de ochi albaştri
…aşa îl răsfaţă pe bună dreptate cei de la Parcul Naţional Retezat, pentru cele mai bine de 80 de lacuri şi tăuri, în cea mai mare parte glaciare, în care se oglindeşte albastrul cerului.

În locul unde Banatul, Transilvania şi Oltenia se unesc, un munte se deosebeşte de restul Carpaţilor. Un amalgam de creste, circuri şi văi glaciare presărate cu lacuri şi cascade cristaline ţi se aşază la picioare. La toate astea Retezatul Mic (în sud-vest) adaugă sarea şi piperul reliefului pe calcare, cu numeroase peşteri, chei şi avene care te invită să le explorezi.

“Retezat”, pentru că dacă îl priveşti dinspre depresiunea Haţegului, pe drumul spre Petroşani, nu are cum să nu te uimească forma trapezoidală a vârfului cu acelaşi nume, retezat de paloşul voinicului din legende.

Retezatul este şi cel mai vechi parc naţional din ţară, declarat prin lege în 1935, inclus în anul 1980 în reţeaua mondială a rezervaţiilor biosferei. Tot aici, în zona nord-vestică, o suprafaţă de cca 2000 de hectare a fost declarată rezervaţie ştiinţifică, în care accesul este limitat. De ce oare? Pentru că, pe lângă abundenţa vegetaţiei şi faunei caracteristice unor astfel de munţi, Retezatul “vine” cu 90 de plante endemice, care pot fi văzute doar aici, cu peste 1190 de specii de plante (o treime din speciile din România) şi cu 185 de specii de păsări care trăiesc aici.

Poate cea mai la “îndemână” frumuseţe pentru turişti o reprezintă abundenţa lacurilor glaciare. Nici aici Retezatul nu se dezice şi se mândreşte cu cel mai mare (întins) lac glaciar din România, lacul Bucura, dar şi cu cel mai adânc, lacul Zănoaga.