Parca maine o sa auzim la stiri ca se redeschide Transalpina asa ca ar fi fain sa avem planul de bataie deja facut pentru zilele de primavara si vara care o sa vina.

In 2011, in tura noastra de 16 zile prin Romania, dupa ce am batut cateva trasee pe sus pe culmea Parangului, in drum spre Sebes si, mai departe, spre Muntii Trascaului, dupa ce am trecut de Obarsia Lotrului, ne-am hotarat sa dam o oprire si la Cetatea Dacica de la Capalna, pentru ca ne lipsea de pe lista.

Cu ceva ani in urma (cand fotografiile nu erau digitale) am vazut si Sarmizegetusa Regia, Costesti, Blidaru, ba chiar am urcat si ne-am rupt oasele si sus, la Cetatea Banitei, toate incluse pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Cum si Capalna e inclusa aici si nu o vazusem am zis ca merita bagata o fisa, chiar daca se cam lasa seara si vremea nu era prea stralucita.

Nu este vorba despre Capalna cea cu “Dansul fetelor de la Capalna” care nu e departe de aici, tot in Judetul Alba, pe valea Tarnavei Mici, langa Jidvei ci de Capalna de pe valea Sebesului.

Din sud, de la Obarsia Lotrului, pe DN 67C, coborand pe Valea Sebesului am trecut pe rand de lacul Oasa si Tau Bistra pentru ca, dupa Martinie, sa trecem si de lacul Obreja de Capalna si sa intram efectiv in localitatea Capalna. In sat cateva indicatoare iti arata drumul spre cetate si daca te ghidezi dupa ele gasesti si un loc unde sa parchezi masina, fix in locul de unde incepe traseul.

Dupa ce ne-am setat in minte “2 kilometri” pentru ca asa spune indicatorul, am pornit la drum prin curtile si gradinile oamenilor  de unde  ne-am aprovizionat si cu ceva mere rosii ca focul si cu cateva pere aromate. Bine am facut pentru ca cei doi kilometri cred ca au fost masurati in linie dreapta si nicidecum pe poteca serpuita care pe alocuri urca zdravan prin padure. Cu totul sa tot fie vreo 5 kilometri pana sus la cetate, dar traseul se merita cu varf si indesat pentru ca sus, padurea de fag iti ofera un peisaj de poveste.

Ajunsi sus, la intrarea in cetate ne-am tras o leaca duhul si ne-am luat ragaz sa aflam mai multe despre cetate din panoul informativ de aici. Din cetatea care alta data bara accesul dinspre Valea Sebesului catre capitala regatului dac de la Sarmizegetusa Regia, nu au ramas foarte multe constructii de vazut. Mai mult e vorba de atmosfera si de sentimentul pe care il ai atunci cand  pui piciorul prin locuri cu istorie de 2000 de ani. Bine pastrate sunt baza turnului locuinta (9,5 x9,5 metri) si portiuni din zidul de incinta.

Ca si la celelalte cetati dacice, si aici am cascat gura gura la la fragmente din zidurile tipic dacice (murus dacicus) si la blocurile masive de piatra cu scobiturile in “coada de randunica”. Murus dacicus („zid de tip dacic”) este un zid specific arhitecturii dacice. Era construit din doua randuri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate intre ele prin barne solide de lemn incastrate in blocurile de piatră in niste jgheaburi speciale sapate in piatra, sub forma conica de “coada de randunica”.  Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pamant si piatra neprelucrata, barnele avand rolul de a impiedica cei doi pereti sa cada lateral.

Dupa ce am dat o tura de cetate si am sperat in zadar sa dam si noi cu piciorul la un koson ori doi (se pare ca i-au luat altii pe toti inaintea noastra :-))) ) ne-am asezat sub unul din stejarii care acum locuiesc aici si ne-am bucurat de liniste si de peisaj.

Si ca semn ca ne-a furat de tot peisajul si ca eram total relaxati, dintr-o data Raluca zice: “Ce tare de dacii astia, ce priveliste marfa aveau… Iti dai seama cum stateau aici si se bucurau de munti, de lacul asta de jos…” iar in clipa urmatoare ne-am uitat unul la celalat si ne-am dat sema de gafa… pai cum sa vada dacii lacul care a fost construit abia in anii 80.

Poti sa vezi localizarea pe harta a cetatii aici. 

Cartita s-a uitat si aici:

– lista obiectivelor cuprinse in patrimoniului mondial UNESCO in lume

– lista obiectivelor cuprinse in patrimoniului mondial UNESCO in Romania

Nu uita ca poti sa urmaresti Cartita si pe Facebook sau prin RSS.