Ne-am intalnit prima oara cu Cisnadioara in 2007, la un concert ARTMANIA care se desfasura in Sibiu (am mers mai ales pentru Within Tempation). Si cum trebuia sa ne cazam pe undeva, am aterizat in Cisnadioara. De atunci ne-am indragostit de ea si am revenit aproape in fiecare an. Mai precis din 2007 pana acum am fost de 5 ori in Cisnadioara.

Ne-am indragostit de linistea locurilor, de cetatea de pe deal, de privelistile superbe care se deschid spre culmile Fagarasului ori ale Cibinului, de drumurile pitoresti pe care ajungi aici, fie ca treci prin Cisnadie (DJ 106D) ori vii direct din Sibiu, prin Dumbrava si pe urma printr-o minunatie de drum cu serpentine prin padure (DJ 106C). Ne -am indragostit de Cisnadie pentru ca poti sa te bucuri de Sibiu, care e la o aruncatura de bat, si de o baie la Ocna Sibiului ori de o vizita la Muzeul Astra la orice ora si totusi sa te poti retrage pentru somn la liniste, in margine de munte, cu padurea langa tine.

Atractia principala a Cisnadioarei este biserica fortificata ce domina intregul sat, cocotata undeva sus pe Dealul Sfantul Mihail. Biserica de aici a fost construita la sfarsitul secolului al XII-lea (1180-1200) si a fost dedicata Sfantului Mihail, fapt ce a dus la numirea dealului cetatii in documentele medievale “Mons Sancti Michaelis”. Prima oara cetatea apare mentionata in documente in anul 1223, cand dupa tipicul medieval “ia cetatea – da-mi cetetatea” sau “ia biserica – da-mi biserica” locuitorii de aici (cel mai probabil colonisti din zona Mosel) ajung sa fie iobagi ai manastirii cisterciene din Cârța (de peste Olt, de la poalele Fagarasului).

Drumul pana sus la cetate nu este lung si nici greu, mai ales ca poteca este amejajata cu mici dale de beton si cu bancute din loc in loc.  Mai mult de 15 minute nu trebuie sa iti ia sa ajungi sus. Din Piata Gozelinus, unde ai si loc de parcare, o iei pe langa Pensiunea Sub Cetate si ajungi la baza dealului, la intrarea pe poteca, unde trebuie achitata si o taxa de vizitare. In zilele de vara si mai ales in weekend, cand turistii sunt multi, cetatea este deschisa si cineva este mereu jos la intrarea pentru bilete. In zilele mai putin aglomerate trebuie sa faceti rost de cheie pentru a deschide cetatea. Daca nu este nimeni jos, la intrare, ca la majoritatea cetatilor si bisericilor fortificate din Transilvania, trebuie sa mergeti sa intrebati de cheie la cineva anume, mai precis trebuie cautata doamna Fleps Erika, la casele de la numarul 202 sau 246.

Poteca prin padure ne conduce pana la baza zidurilor inalte de 4-6 metri, si, printr-o  mica poarta – vara acoperita de vegetatie- intram in incinta cetatii, dominata in centru de biserica din piatra.

Printr-o usa laterala, se intra in biserica. Nu o sa zabovesti mult timp inauntru pentru ca  interiorul este simplu, conturul fiind clasic, cu o nava principala larga si cu doua nave laterale. Tot aici sunt pastrate si cateva placi funerare ce aparţin unor soldaţi germani şi austro-ungari care au murit în Primul Război Mondial, în luptele din jurul Sibiului. Trebuie spus ca biserica din cetate este unul din cele mai reprezentative monumente romanice din Transilvania. Din cauza spatiului destul de mic din varful dealului, biserica este putin mai “scurta” si “indesata” fiind dezvoltata mai putin pe lungime. Construita in pur stil romanic, monumentul este deosebit mai ales datorita faptului ca nu a fost modificat de-a lungul timpului, asa cum s-a intamplat cu majoritatea bisericilor din Transilvania.

Partea cea mai interesanta este in exterior, mai precis portalul romanic de la intrarea principala a bisericii, pe zidul de vest. O sa te uimeasca frumusetea si finetea cu care este realizat, mai ales in contrast cu “austeritatea” si simplitatea restului constructiei. Parca este luat de la o alta biserica si adus aici. Interesanta este si usa masiva de lemn si lucratura in metal. Daca ai rabdare sa te uiti cu atentie o sa ramai uimit sa vezi cu cata migala sunt facute prinderile de metal ale usii si cata atentie s-a dat pana si ultimului detaliu. Arcadele oarbe care flancheaza portalul romanic sunt de asemenea un element unic in arhitectura romanica din Transilvania.

Dupa ce dai o tura de cetate in lungul zidurilor iti vine sa nu mai pleci. Vrei sa te asezi peo piatra si sa te bucuri de peisaj, de liniste si de florile care umplu fiecare colt de curte. E plin de nalbe, coada soricelului si cicoare.

Ca toate cetatile transilvane si Cetatea Cisnadioarei are legendele ei. Alaturi de binecunoscuta legenda a cuplurilor in pragul divortului pe care comunitatea le inchidea in cetate ori intr-o anexa din cetate, pana le venea mintea la cap, la Cisnadioara mai exista si legenda bolovanilor. Ca sa isi dovedeasca vrednicia si ca sunt pregatiti sa isi intemeieze o familie, tinerii satului trebuia sa rostogoleasca fiecare cate un bolovan greu de cam 100 de kilograme, tocmai de jos de la baza cetatii si sa il aduca pana sus. Si toata operatiunea asta trebuia facuta fara sa foloseasca vreo unealta. Unii spun ca si azi se mai vad in cetate “ghiulele” mari de piatra care au fost aduse asa. Data viitoare o sa ne uitam mai bine si le facem si o fotografie 🙂

Si daca nu vrei sa te dai dus de prin partile Cisnadioarei afla ca mai ai ceva de vizitat. Putini cunosc faptul ca in apropiere de sat se gasesc si Calcarele Cretacice de la Cisnadioara. Poti ajunge la ele pe drumul care iese din sat spre vest, cum cobori din piata centrala, pe Strada Argintului. Este vorba de un monument al naturii cu valoare paleontologica si in acelasi timp extrem de pitoresc. Seamana cu un cioc de vultur care iese din pamant la margine de drum, dar localnicii, o numesc Piatra Broastei. Aici ai ocazia sa vezi stridii, arici si stele de mare, toate prinse in bolovanul de calcar.

Nu uita ca poti sa urmaresti Cartita si pe Facebook sau prin RSS.