A venit in sfarsit si randul Bedeleului sa vorbim despre el. Asa cum ne e obiceiul, prostul obicei :-), unele ture si destinatii reusim sa le scoatem la lumina de pe hard disk, abia cand au trecut cateva luni bune de cand le-am facut… Nu e cazul si cu Poarta Zmeilor, destinatia e “fresh”, abia de anul trecut – 2012, din concediu… daca asta se poate numi “fresh” 🙂

Dupa ce am balaurit prin Defileul Dunarii, Cheile Nerei si Beusnita cu Ochiul Beiului, dupa o ultima oprire la Cheile Carasului, am schimbat brusc zona si intr-una din dupa-amiezi am bagat gaz si ne-am “mutat” in nordul Trascaului, unde mai aveam ceva “restante” de anii trecuti. Trascaul e unul din muntii nostri preferati si, chiar daca i-am batut potecile ani la rand, se pare ca mai avem nevoie de mult timp pentru a spune ca l-am vazut pe tot.

Culmea Bedeleului o vazusem in toata splendoarea ei cu un an inainte, de pe Valea Ariesului, pe DN 75, cand am plecat din Rosia Montana si mergeam spre Turda. Abrupturile de calcar parca luasera foc intr-o lumina de apus incredibila. Nu stiam ca Bedeleul face parte din Trascau, nu eram constienti prea mult de orientare atunci, din fuga masinii, dar ne-am pus in cap sa cautam si sa revenim in anii urmatori, pentru ca, ne-am gandit,  peretii aia de calcar garantat ascund trasee si locuri faine de vazut. Acasa, domnu’ Google ne-a spus ca mai vazusem Bedeleul (partea impadurita, dinspre est) atunci cand am fost in Coltii Trascaului si pe la Remetea.

In fine, sa revenim… De data asta am trecut pe langa Rosia Montana si am intrat pe DN 75 Campeni – Turda, pe Valea Ariesului pana in Salciua de Jos unde am facut dreapta, pe un comunal DC130 destul de bine asfaltat, si am iesit de pe Valea Ariesului, intrand pe Valea Morilor (paralel spre sud cu toata culmea Bedeleului). Dupa 5 kilomeri am ajuns in catunul Sub Piatra si la pensiunea cu acelasi nume, aproape gura pesterii Huda lui Papara, unde ne-am cazat. Despre pensiunea Sub Piatra (faina rau) si tura spre Pestera Huda lui Papara si Vanatarile Ponorului o sa vorbim cat de curand.

Tura spre Poarta Zmeilor incepe din Salciua de Jos, unde Valea Morilor se varsa in Aries. Traseul este destul de bine marcat (cruce rosie) si se desprinde fix din drumul principal ce taie satul. Dupa cateva zone de faneata si un slalom printre capite, traseul intra in padurea deasa de fag pe care nu o mai paraseste pana sus la Poarta Zmeilor.  Exceptie fac una sau doua poieni la baza peretilor de calcar ai Bedeleului, intr-una din poieni fiind si un mic izvor si chiar un loc bun de campare.

Pana sus pe platoul Bedeleului unde se afla pestera si Poarta Zmeilor se fac vreo doua ore si jumatate – trei ore, nu o ora si ceva cum ne gandeam noi ca scoatem 🙂 Traseul nu este greu sau periculos insa este destul de sustinut ca efort, mai ales in portiunea finala, inainte de iesirea pe culme / platou. Am cam scos limba pe aici… dar efortul ne-a fost rasplatit de indata ce am iesit pe culme. Ne asteptau privelisti ametitoare si o panorama incredibila: Valea Ariesului serpuind prin paduri, undeva jos de tot, la picioarele noastre, iar spre orizont culmile din Muntele Mare si Gilau unde recunosti cu usurinta profilul abrupturilor din Rezervatia Scarita Belioara (inca un loc pe care trebuie sa il vedem… 🙂 ). Aici, pe culme, ca sa te bucuri de priveliste, este amenajat si un balcon din lemn, bine si trainic lucrat in afara peretelui de calcar…senzatii tari, nu gluma. Mai ca nu iti vine sa pleci de aici atat de frumoasa e panorama. Pentru balcon exista un traseu de 5 minute care se desparte din traseul principal. Oricum, esti aproape de Poarta Zmeilor si de pestera, pana la care mai faci maxim 10 minute de aici.

Poarta Zmeilor si Pestera Poarta Zmeilor sunt una langa alta, la 15 metri departare. Pe cat de putin cunoscut pe atat de frumos este locul asta. In mijlocul padurii, sus, pe culme, la vreo 1150 metri altitudine, unde nu te asteapti la asa ceva, te asteapta o mare arcada de piatra. Ca marime, inchipuie-ti o poarta gonflabila de start sau finish de la vreo competitie sportiva, numai ca asta este din piatra si e asezata in mijlocul padurii. Sau poti sa te gandesti si la Poarta Sarutului din Targu Jiu, evident fara urma de Brancusi :-).

Poarta Zmeilor e un adevarat pod natural, portal de piatra care a ramas in picioare cand o parte din galeria pesterii din apropiere (din care si el facea parte) s-a surpat. Martori sunt bolovanii imensi care despart Poarta Zmeilor de intrarea actuala in pestera. Pestera de aici este una din cele mai vechi pesteri din muntii Trascaului. Este o pestera fosila (adica pa-pa eroziune si rau care sa curga prin ea) cu o lungime de 125 metri si poate fi parcursa cu usurinta daca ai la tine o sursa de lumina (lanterna ori frontala). In interiorul pesterii ai ce sa vezi. Foarte interesante sunt curgerile parietale, draperiile, stalactitele si stalagmite dar si gururile (mici bazinete unplute cu apa). Nu te astepta sa fie Pestera Ursilor 🙂 Nici pe departe, insa merita sa faci o plimbare de 10-15 minute si prin pestera, daca tot ai ajuns pana aici… sunt chestii faine de vazut. Noi ne-am “combinat” cu un alt grup care voia sa viziteze pesteara si a fost mai fain asa… mai multi oameni,mai multa lumina, nu simteai ca esti singur pe coclauri sa te manace zmeii…Una din chestiile care ne-a uimit pe noi a fost o mica plantuta care prisese radacina si chiar frunzulite verzi in conditiile in care crestea in intuneric total. Bezna. Se poate asa ceva?

Ca orice loc fain si iesit din comun, Poarta Zmeilor are si ea propria legenda pe care am gasit-o tot cu domnul google. Nu ca e faina?

În vremuri de altădată, pe acest munte se ridica un castel al zmeilor. Aceştia nu coborau în sat, însă uneori, sub înfăţişarea omenească, câte unul dintre ei venea la horele săteşti. Dansa cu cea mai mândră dintre fete, iar, la miezul nopţii, o răpea, dispărând în munte. Într-o zi, sătenii au aflat năravul zmeilor, iar flăcăii din satele învecinate au pornit la drum, hotărâţi să se răzbune, dând foc tuturor pădurilor împrejmuitoare şi doborând castelul din munte. Din acesta a mai rămas doar poarta, care mai aşteaptă sfidătoare şi astăzi, doar, doar îi mai calcă pragul vreo fată frumoasă. (sursa: http://alba24.ro)

Data viitoare cand planifici o tura in Trascau merita sa iei in calcul si un traseu la Poarta Zmeilor. Noi spunem ca merita… Si era sa uitam… la coborare am facut un popas de jumatate de ora in care ne-am umplut burtile si buzunarele cu coarne. Nu coarne de capra ori alt animal. Coarne de corn (Cornus mas), un arbust plin de vitamine si minerale. :-))