Hai sa inauguram sectiunea Prin lume / Europa cu o plimbare prin Madeira, in zona peninsulei Sao Lourenco.

Inauguram sectiunea “cu pasaport” a Cartitei nu pentru ca am ramas fara destinatii in Romania (ooohoo cate mai avem de povestit de turele de pe la noi) ci pentru ca avem cateva sute de poze faine si din ceve cateva destinatii vazute pe afara si e pacat sa “se invecheasca” pixelii. Macar sa mergem cu ele in paralel: 4-5 din RO + una din EU si sa speram ca ajungem la zi 🙂 Vise taica, vise…
Nu o sa povestim nimicuri personale si nici nu o sa dam sfaturi de calatorie inutile, nu o sa vorbim despre experientele fabuloase pe care poti sa ai la restaurantul / terasa unde am mancat noi cine stie ce parascovenie de fel de mancare si unde spuma berii nu e la fel de groasa in fiecare zi. Stilul de calatorie, personalitatea, prioritatile, dispozitia si bugetul fiecaruia dintre noi difera si influenteaza calatoria in + sau -. In schimb peisajul si atractiile majore ale unui loc nu se schimba de la un sezon la altul, de la un chelner la altul sau de la o cazare la alta. Si pana la urma astea sunt coordonatele importante.

Cum am ajuns sa alegem Madeira nu mai stim. Ne-a vrajit cineva care a mai fost si care planuia o a doua excursie si uite asa, primavara trecuta, am zis,: Hai ma, ca n-om muri 🙂 Stiam ca peisajul este unul de milioane si ca insula e supranumita, asa, bombastic, Gradina plutitoare a Atlanticului, datorita vegetatiei abundente si a climatului destul de bland tot timpul anului.

Madeira  tine de Portugalia (regiune autonoma) si este un arhipelag format din Insulele Madeira, Insula Porto Santo si inca trei insule nelocuite – Insulele Desertas. Toate insulitete astea sunt asezate in Atlantic la vreo 580 km departare de coasta africana si la 860 km de Lisabona. Desi apare pe unele harti inca din secolul XIV (portughezii aveau habar de ele intr-o masura mai mica sau mai mare), istoria zice ca insula e descoperita, din intamplare, in urma unei furtuni, abia prin 1419 de doi navigatori aflati in slujba Printului Henric Navigatorul. Azi, cand zici Madeira zici: insula vulcanica, peisaj montan, multa vegetatie si muuuulte flori, vin de Madeira, levade, Funchal si muult turism. O sa vorbim de ele usor-usor…

Pana atunci sa aruncam un ochi asupra peninsulei Sao Lourenco, prima noastra destinatie din insula. Am zburat cu TAP pe ruta Bucuresti–Lisabona /  Lisabona–Funchal si, dupa 4 ore si ceva + inca o ora si jumatate de facut varice la care se adauga o aterizare tzapana, unde ai impresia ca organele interne fac schimb de pozitii, aveam nevoie de ceva miscare (1). Asa ca nu am stat pe ganduri si am mers direct spre Sao Lourenco. Ne-am schimbat in masina (2), am tras bocancii in picioare si am intrat pe tarseu 🙂

Peninsula Sao Lourenco este o zona extrem de spectaculoasa situata in extremitatea estica a insulei. Este insa o zona destul de arida si stancoasa, care nu prea se pupa cu ideea de “Gradina plutitoare a Atlanticului“. Primavara ai totusi cele mai multe sanse sa prinzi un covor de iarba verde, in restul anului zona fiind una destul de arida. (3). Traseul care se poate face este unul dus-intors, extrem de simplu si nu prea lung. Si ca mai toate traseele din Madeira este amenajat pana la ultima pietricica. O adevarata alee, pietruita, cu trepte si zone de mana curenta / cabluri. Se pleaca din zona Baia d’Abra (Golful Abra) si se ajunge pana pe Pico do Furado, un varf unde panorama este impresionanata – atat cu bucata de peninsula deja strabatuta cat si spre est, spre farul din extremitatea estica a insulei – Ilheu do Farol. Pe langa privelistile care se deschid la fiecare pas – golfuri inspumate, pereti abrupti si jocuri de lava intarita, stanci ascutite care ies din apa, o zona interesanta este si Casa do Sardinha, o adevarata oaza de verdeata si palmieri in peisajul destul de arid al peninsulei.

Sa revenim putin.
1) Aeroportul din Funchal este unul foooarte interesant si in acelasi timp unul dintre cele mai periculoase din lume (locul 9 in lume si locul 2 in Europa dupa Aeroportul Gibraltar). Insula e mica, cu relief montan iar spatiul pentru pista a fost mereu limitat. O mare parte din actuala pista este sustinuta de piloni masivi din beton. Aterizarea este fabuloasa – o intoarcere brusca la 180 grade, aproape de nivelul apei. Aripa dreapta a avionului zici ca atinge apa iar organele interne se simt ca intr-o masina de spalat 🙂 Si dupa ce ai aterizat te plimbi putin pe pista si chiar traversezi o trecere de pietoni…

2) Ca sa te misti usor pe insula cel mai bine e sa inchiriezi o masina. Ideal cat mai mica si cu putere cat mai mare (nu prea merg mana in mana cele doua dar variante OK se gasesc 🙂 ) pentru ca relieful este unul montan iar stradutele destul de inguste.

3) In Madeira e destul de cald si bine tot timpul anului. Ideea de vara si iarna este una diferita fata de cea cu care suntem noi obisnuiti pe aici. Insula are un climat sub-tropical cu temperaturi placute mai tot timpul anului. Zona montana din centrul insulei actiozeaza ca o bariera orografica transversala in calea curentilor de aer si astfel insula este separata in doua zone cu microclimat diferit: nordul mai umed, mai mereu cu nori si precipitatii si partea de sud, mai uscata si mai insorita. Funchal, capitala, e asezata in sudul insulei si astfel are o vreme in general insorita. Temperaturile nu depasesc vara 27-29 grade in timp ce iarna minimele nu coboara sub 16-17 grade. Insa nu trebuie sa te lasi pacalit de temperatura maxima de 27-29 grade – umezeala este atat de mare incat 36-38 de grade la noi o sa ti se para parfum de tei… 🙂 Ca si peisaj si vegetatie cel mai bine e de mers pimavara, cand verdele este inca verde, temperaturile nu sunt inca prea mari iar ploile de iarna s-au rarit si ele.

Va continua… mai avem inca 7 zile de povestit in imagini.