Ziua 2 din tura de Madeira aduce, evident, tura nr 2. Pai cum sa stam… am venit sa vedem. Treaba cu “statul” nu ne iese noua nici prin tara, daramite aici, unde sunt atatea de vazut. Asa ca pentru ziua doi ne-am mutat pe tarmul vestic al Madeirei, pentru un traseu pitoresc in zona Paul do Mar si o prima intalnire cu mult asteptatele levade.

Madeira = tunel – viaduct – tunel

Un prim soc, evident pozitiv :-), l-am avut pe drum de indata ce am iesit din Funchal. Baietii astia prin Madeira cum au ei relieful extrem de muntos si fragmentat au o imens de mare pasiune pentru viaducte si tuneluri. Pe sosea lucrurile stau cam asa: Viaduct – tunel – intresectie – tunel – viaduct – tunel…. Nu te astepti ca pe o insula atat de mica sa gasesti un numar atat de mare de tuneluri, unele dintre ele extrem de lungi, de ordinul kilometrilor. Evident solutia asta e practicata pentru drumurile principale, pentru ca pentru stradute au lasat ce e mai frumos: serpentine cu nemiluita ori, la fel, ca sa nu mai complice lucrurile, strazi drepte cu pante incredibile, lejer peste 15% :-)))

Paul do Mar – 500 metri coborare + o bere + 500 metri urcare

Cu gura cascata de atatea tuneluri am ajuns si la Prazeres, localitatea de unde incepe traseul. Desi circuitul care porneste de aici este mai lung, cam 5 ore si jumatate, cei mai multi turisti aleg sa faca varianta scurta a traseului, asa cum am facut si noi. Din Prazeres, situat undeva mai sus, la vreo 500-600 metri altitudine, se coboara pe o vale destul de abrupta pana la nivelul marii, tinta fiind Paul do Mar – un satuc pescaresc, linistit si destul de pustiu. Intrarea pe traseu e putin mai complicata pentru ca trebuie ajuns pe catava stradute intortocheate pana la Hotel Jardim Atlantico. De hotel ce sa mai spunem. Ramai fara cuvinte – privelistea si gradinile de aici te aduc intr-o stare de balbaiala cronica :-)). Ne-am revenit din balbaiala si am intrat cu adevarat pe traseu. 500 de metri coborare, pe un traseu ce ne-a dus cu gandul pentru o clipa la Jepii Mici din Bucegi. Dar doar pentru o clipa pentru ca daca te uiti in jos vezi oceanul :-). Ca mai toate traseele din Madeira si aici am avut parte de “autostrada” – tot traseul este amenajat “pensionareste” – alee lata si pietruita, serpentine, trepte, lanturi… tot tacamul. Iti ramane doar sa dai din picioare si sa admiri peisajul – o vale sapata in roci vulcanice, cu pereti abrupti de culoare rosiatica, plini de grote si scobituri, care se termina jos, la varsarea in mare cu un adevarat canion.

Jos, in Paul do Mar, ne-am tras sufletul la o prima intalnire cu o madeireanca blonda, extrem de gustoasa si racoroasa. O chema Coral, se prezenta la sticle mici de 0.33l (biberoane) si am sorbit-o la propriu, nu doar din priviri. Dupa ce ne-am tras sufletul o leaca la Barul Pescarilor (Bar dos Pescadores) am facut o mica plimbare prin sat dupa care hopa sus, cale intoarsa 500 metri diferenta nivel pana sus in Prazeres.

Prima intalnire cu o levada

Sus in Prazeres, cu traseul terminat, ne-am tras sufletul dupa urcus si am colindat putin prin sat ca sa ne bucuram retina de zecile de gradini pline ochi de flori de toate natiile. Aici muscatele nu sunt in ghivece, la geamuri – cresc direct in gradina, in pamant de zici ca sunt o gradina cu rosii de pana la 1 metru inaltime… aracii le mai lipsesc :-). Iar la fiecare coltisor de strada mai dai de cate o gradinita, un coltisor amenajat care e plin pana la refuz de flori. Ai impresia ca asa cresc ele, ca nu le-a plantat nimeni. Ca sa nu mai vorbim si de Strelitia (Pasarea Paradisului) care creste la orice colt de gard de zici ca e balarie :-)) MAdeira e cu adevarat paradis pentru iubitorii de flori.

Iar undeva mai sus, colindand pe stradute am dat si de prima levada. Cand spui “Madeira” spui “levade” –  canale mici dar foaaarte lungi prin care apa este transportata din nord, din zonele montane mai umede spre sudul mai arid. Construite incepand din secolul XV levadele sunt azi folosite si in scop turistic fiind adevarate poteci care duc in zone altfel destul de inaccesibile. Cu o latime de 20 pana la 120 cm si o adancime de pana la un metru, levadele formeaza azi un sistem de irigatii si poteci ce masoara nu mai putin de 2000 km !!! Si asta in conditiile in care insula are 57 kilometri lungime (de la Ponte de Sao Lourenco pana la Ponte do Pargo) si 22 kilometri latime (de la Ponte da Cruz la Ponte Sao Jorge)…

Dar ce am vazut noi in Prazeres nici nu se compara cu ce urma sa vedem in turele urmatoare cand intram cu adevarat in lumea levadelor 🙂

Va urma…