Balvanyos şi Apor sunt două nume care, vrei nu vrei, îţi tot trec pe la ureche dacă te afli în Băile Tuşnad şi cauţi “chestii” de văzut.

La cetate ajungi tot pe drumul care urcă spre lacul Sfânta Ana, numai că te abaţi spre dreapta, treci de hotelul Best Western Balvanyos şi cobori serpentinele spre Băile Balvanyos. De aici, o potecă te scoate în jumătate de oră de urcuş lejer tocmai în buza cetăţii, aflată pe o înalţime deasupra aşezării, la 1056 m altitudine. Cocoţat pe zidurile cetăţii sau chiar pe ruinele fostului turn, ai parte de o panoramă impresionantă asupra imprejurimilor montane.

Deşi datele sunt destul de puţine, istoricii ne spun că cetatea a fost construită prin secolul XI, fiind prima oară atestată abia în 1360 sub numele de “Castri Baluanus”, situată pe teritoriile stăpânite de familia Apor. Prea multe nu se mai ştiu: după clasicele “ia cetatea, dă cetatea” care se cam practicau între nobilii vremii (mai cu duhul blândeţii, mai cu forţa armelor), cert e că prin 1674 este consemnată părăsirea şi abandonarea cetăţii, aceasta ruinându-se cu timpul. Dar nu contează; cu cât istoria cetăţii e mai puţin cunoscută, cu atât farmecul Cetăţii Balvanyos e mai mare. Odată ajuns în cetate, nu te poţi abţine şi încerci să îţi închipui, să reconstruieşti în imaginaţie cetatea şi viaţa acesteia.

Azi se mai văd în mare parte zidurile superioare ale cetăţii, cu o lungime totală de 160 de metri, care ajung şi la 5-6 metri înălţime. În interiorul incintei se păstrează şi partea inferioară a turnului principal al cetăţii, de 10×10 metri, care odinioară se înălţa până la 20 de metri.