Un mic update – asa cum facem de mai bine de doi ani, ieri am spus cateva cuvinte despre Cetatile Ponorului si la Romania Actualitati, in direct in cadrul emisiunii Ca pe Roate. Mai jos inregistrarea.

 

Dupa Bosnia, ce loc mai bun sa mai bagi o saptamana de concediu prin tara decat Apuseni: Padis sa fie, Glavoi sa fie, calcare si multa racoare. Cu atat mai mult cu cat nu am mai fost pe acolo din 2008. De fapt am fost de 3 ori pana acum zona Padis, in 2000, in facultate, si in 2008. Asa ca se necesita 🙂

Prin urmare in 22-30 august Cartita s-a mutat in Glavoi (la Grajduri): gasca mare, inclusiv Yves, de la Natura Nord – responsabilul cu fotografia macro, pe care l-am “cules” in drumul nostru, din Sebes.

Dupa ce am montat cortul in prima noapte, pe intuneric si pe ploaie, duminica, asa, ca sa incepem lejer, ne-am luat deja o prima zi de pauza – ne-am acomodat cu locurile, cu Glavoiul si cu berea rece. Am bagat o singura plimbare de doua ore dus – intors pana in Padis, cu intoarcere noaptea, la lumina frontalei.

De luni insa lucrurile s-au schimbat

Am bagat ture in fiecare zi, cu plecare din Glavoi, incat la sfarsit de saptamana am ras cam tot ce e de vazut prin Padis:
luni: Cetatile Ponorului;
marti: Izbucul si Cheile Galbenei, cu avenul Bortig si intoarcere pe la Ghetarul Focul Viu;
miercuri: tura mai lejera cu Poiana Ponor, Izbucul Ponor si Padis;
joi: Cetatile Radesei si Cheile Somesului Cald;
vineri: Gropa de la Barsa cu Ghetarul Barsa si Pestera Zapodie + plimbare de noapte pe luna plina in Poiana Ponor;
sambata: tura in sud peste munte pan la Ghetarul de la Vartop.

Si, cum spuneam, luni a fost ziua de Cetati.

Dupa ceva frigalau de noapte, primusurile si-au facut treaba de dimineata si cafeaua a intrat de minune… vreo doua ore, de stat pe scaunel cu cafele repetate 🙂 Pai se poate sa pleci pe traseu cat timp cortul mai are roua pe el 🙂

Traseul de Cetati este destul de lejer. Din poiana de la Glavoi se merge pe forestier spre sud, cam 10 minute, dupa care poteca intra in padure in dreapta. Dupa 30 de minute eram deja la balconul 4, deasupra dolinei 2 a Cetatilor. Uitasem peisajul: este pur si simplu ametitor – pana jos la baza dolinei sa tot fie vreo 200 de metri de perete vertical. Sincer iti cam tremura putin picioarele cand stai cu aparatul la ochi pe buza peretelui.

Balcoanele (puncetele de belvedere) sunt 4 la numar si deshid privelisti faine asupra dolinelor 2 si 3 ale Cetatilor. Ce e mai nasol e ca lipseste cu desavarsire orice fel de amenajare de protectie. Tin minte ca ultima oara mai existau cateva balustrade de lemn – acum nimic, zero barat, fiecare pe barba lui… daca ai luat o radacina de brad in varful bocancului, cand faci o poza, ai mari sanse sa prinzi un cadru unic, plonjand spre fundul dolinei. Si asta e doar inceputul – mai toate traseele din zoan Padis stau extrem de prost la capitolul amenajari si siguranta turistilor.

Dupa ce am mai facut si cateva pauze si incursiuni in lumea macro, am continuat traseul si am coborat panta abrupta cu grohotis din Sohodolul Mare care ne-a dus pana in Dolina 3, unde se afla una din gurile pesterii Cetatile Ponorului. De data asta doar am coborat sa vedem raul subteran si nu am mai facut traversarea prin subteran, de-a lungurl raului, asa cum am facut data trecuta.

Dupa inca 10 minute de grohotis, am coborat  si in Dolina 1 (incredibil, pe scari de metal recent amenajate). Aici se deschide impresionanul portal al Cetatilor Ponorului, care are o inaltime de aproximativ 70 de metri, si prin care se poate face accesul catre pestera si raul subteran.

Iesirea din Dolina 1 a fost si ea destul de abrupta – vreo 10 minute de uracre si tinut de cabluri. E bine insa pentru ca am urcat incet si am mai avut timp sa ne bucuram de privelistea din spate. Dupa alte 10 minute de la iesirea din Cetatile Ponorului, ne-am intersectat si cu punctul galben care face legatura cu Cheile Galbenei, iar in alte 25 de minute eram inapoi la corturi.

Cam asta a fost prima zi… evident doar partea de traseu, nu vorbim aici de berile reci si fructele de padure confiate care ne asteaptau la Glavoi.