Pai cum sa nu pui cateva imagini de atmosfera la asa cuvinte… Multumesc Yves!

I. Despre lucruri fără cuvinte: corturi, beţe, bocanci, şosete puse la uscat, pietre, grote, stânci, peşteri, trasee, căni de cafea, cratiţe, marcaje, buturugi, crengi moarte, lanţuri, balustrade, scări, paşi tremuraţi…

II. Despre prieteni cu alte cuvinte…cei vechi ca vinul, Ione & Raluca, cei proaspeţi ca strugurii şi ciorchinul: Anda, Tibi, Clara, Miruna şi Tzac, Ancuţa, Corina, Doru, Alex şi Irina cu Victor şi Sabrina, Alex de la Beiuş, Alexx şi Gabriela, vecinii noştri de cort de peste pârâiaş, Rodica de la Glăvoi, gazda noastră pentru călători însetaţi, Ioana cea luminoasă…apoi m-am întors spre acasă! Lăstunii roiau pe lângă turla bisericii, mama era sănătoasă, măgurile erau la locul lor. La locul din Inimă, cuvenit! Doar eu eram un pic mai îmbătrânit şi la fel de prăpădit! Hai…lasă…

III. Despre verzile cuvinte care se prefac în frunză, floare ori copac! Despre iarba stropită de ceţurile nocturne la uşa cortului, bucheţelele vesele de ochelariţă de la marginea pârâiaşului aproape lins de secetă, scaii mov pudraţi cu rouă, lumină palidă piezişă printre crengi de molizi, pânze fosforescente de păinjeni din crucile brazilor, graminee şi clopoţei împroşcaţi cu picurele matinale de condens, frunze şi ferigi de limba-cerbului brodate cu aburi, omagul cel otrăvos luminat frumos, buturugi şi roci decorate cu umbre, muşchi şi licheni ce închipuie împreună ciudate tablouri abstracte, alte otrăvuri strecurate prin semi-întunericul tăinuit al pădurii: rodul-pământului, secera lui Solomon, piperul lupului, ştirigoaie, mătrăgună. Prin pajişti buchete aromate de şovârf, pe liziere adumbrite jerbe fermecate de fierea pământului, spre izvoară fire delicate de mocirliţă Parnasia…ahhh, doară cine, ce, poate să mai spună?! Ooo, dabadaaa, dreptunghiurile triste de iarbă veştedă rămase după ridicarea corturilor, semne ale despărţirilor şi depărtărilor pierdute!

IV. Despre păsări. Forfecuţe cirlipitoare foarte matinale verzui şi roşcate printre conurile verzi şi brune ale molizilor împlâcliţi de fumul zorilor de zi, de nu mai o să ştii care-i con şi care-i Loxia, cinteze-n cântecele greiereşti, codobaturi albe şi de munte în preajma firului de apă subţire, nas în cioc cu piţigoi moţaţi, fiţigăi de munte, auşei sprâncenaţi, ciocănitori negre şi bălţate…şi printre inimile zburdalnice ale prietenilor, trece Ylie pasăre sură, măruntă şi căruntă călătoare cârâitoare…

V. Despre Apa Vie! Sorburi, cascade din marmite de var, fire de apă subterană, ori şuvoaie din izbucuri nervoase. Promenada nocturnă! Aburi şî lacrimi sub ochiul lunii. Despre libelula care-a rămas trei zile ţintuită pe pânza de la veranda cortului şi altele zbenguite la Tăul Negru, grămezi mişcătoare de mormoloci Bombina în belţile rămase din pârâiaşul secătuit, bondari pe flori de scai galben, pânze argintate-n picături de apă, păianjeni diadematus, omizi negre şî ţăpoase de fluture urzicar…nimic n-am uitat, totul a fost bine înregistrat în Memoria Inimii.

VI. Despre mamologie! Ylie, vaci, oi, capre, porci care mănâncă săpun, câini, cai, o capră neagră la Cetăţile Ponorului, urme şi rosături pe conuri de la veveriţe şi şoricei de pădure, Apodemuşi, ceva Homo turisticus prostcrescutus…

VII. Despre bucătărie să-l lăsăm pe Tzac să vorbească şi să amestece în papa bună aleasă. Bucătar de clasă! Cât ai zice ABC, Irina aduce plăcintele şi berica pe terasă, iar Maria de la Padiş scoate damigenuţele de sub masă. Poftă să ai, oaspe de viţă aleasă!