Ziua 2 din Fuga prin Romania v2016 m-a dus prin Sibiu si Alba Iulia. Sunt locuri in Romania pe care oricat le-as vedea tot imi doresc sa ma “teleportez” acolo macar pentru o ora, cat sa ai timp de o mica plimare si eventual sa stai la o bere sau o cafea. Sibiul si Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia sunt doua astfel de locuri.

In Sibiu am mai ajuns anul asta prin iunie, la Festivalul International de Teatru. Chiar si asa, acum, in drum spre Alba Iulia, dupa o noapte petrecuta in Cisnadioara, am zis ca nu trebuie sa ratez o bere prin Piata Mica cu ochii atintiti pe Turnul Sfatului. Imi place Sibiul pentru ca ma minte cu izul lui de civilizatie. Inca din 2007 de cand a fost capitala culturala europeana, mi-a ramas la suflet. Da, stiu ca daca iesi din zona centrului istoric lucrurile nu sunt roz. Si nici in centrul istoric nu sunt toate roz, insa dintre toate orasele noastre, Sibiul ma minte cel mai bine, ma trimite intr-o zona de normalitate pe care as vrea sa o stiu peste tot.

Am stat prin Piata Mica pret de o bere dupa care am zis sa mai vad o data si Catedrala Evanghelica. Ultima oara cand am intrat inauntru aveam un alt aparat foto si un alt obiectiv wide, asa ca trebuia sa reimprospatez putin colectia de fotografii 🙂 Si, evident, nici de data asta nu am avut noroc sa prind un concert de orga. Parca e un facut – de fiecare data cand trec prin Sibiu, Brasov, Sighisoara sau alt oras in care se mai tin concerte de orga, nu ma nimeresc in ziua care trebuie. Ultimul l-am prins acum muuult mult timp in Sighisoara, in Biserica Manastirii. Si de atunci, de fiecare data ma duc tinta la avizierul bisericilor sa vad programul concertelor de orga… si degeaba :(.

Normalitatea de Sibiu, aerul acela de turism cum ar trebui sa fie nu a tinut mult. In drum spre Alba Iulia am luat-o pe, atentie, pe…, incerdibil, peee… autostrada. Da dom’le pe autoastrada. Vis de vis. De la Sibiu pana in Sebes pe autostrada… Vis… Chiar ca vis :)), ca realitatea e romaneasca. Si te terzesti brusc din visare. Ce sa vezi, s-a stricat dom’le si asta. Trebuie dat jos si reconstruit un intreg tronson, asa ca iesi matale de pe autostrada si mergi asa cum erai obisnuit, pe drumul vechi spre Sebes.

In fine, nu are rost sa insist pe tema asta. Ajung pe dupa-amiaza in Alba Iulia si ma relaxez din nou. Acelasi feeling ca DA, ca se poate. Ca putem sa avem obiective turistice “ca in vest”, ca poti sa te simti bine si sa ai o dupa-amiaza frumoasa si ca turist printr-un oras de-al nostru.

Si imi place ca am vazut aproape an de an cum au evoluat lucrarile si lucrurile in Alba Carolina. Stiu cum arata cetatea inca de prin 2000 cand mergeam la ture de munte prin Apuseni. M-am bucurat acum sa vad ca au terminat lucrarile inclusiv in zona de est a cetatii, mai ales la poarta a III-a – o adevarata bijuterie baroca.

Alba Carolina e un exemplu de reabilitare turistica a unui obiectiv. Imi place foarte mult si santul de aparare care inconjoara cetatea. Poti sa te plimbi de jur imprejurul cetatii iar traseul este foarte frumos amenajat – se pot inchiria biciclete si alte “trocariciuri” :), sunt piste speciale pentru biciclete, sunt banci, bazine cu pesti si spatii verzi bine intretinute.

Cetatea e vie, e plina de turisti. Imi place ca proiectul a inclus inclusiv un logo al cetatii si un manual de brand care se respecta destul de bine. Vorbesc aici mai ales de logo-ul cetatii, care e prezent de la capacele de fonta ala canalelor pana la totemii ce marginesc intrarile rutiere in Alba Iulia. Forma tipica cetatilor bastionare de tip Vauban iese in evidenta in logo alaturi de cromatica vie si deloc stridenta.

E fain ca in interiorul cetatii nu au dat liber kitsch-ului. Nu tu baloane, nu tu vata de zahar, nu tu chinezarii cu tonele. Sunt cateva terase si cateva standuri cu suveniri – destul cat sa anime, de ajuns sa nu sufoce. Parcarea de la intraera in cetate e bine amenajata si dimensionata. Pana si WC-ul public pe la intrarea in cetate m-a impresionat. E prima oara cand vad o intrare cu turnicheti la un wc public – Bagi hartia de 1 leu in aparat fix ca la dozatoarele de cafea :), iat inauntru curat, bine amenajat, caramida, bolti medievale… 🙂

Si, in sfarsit, de data asta am reusit sa vad si un loc pe care il ochisem de ceva vreme. Pe latura de est a cetatii, e un intrand in zid si un pod peste santul de aparare. Stiam ca in trecut acolo era un barulet sau o crama insa niciodata nu am reusit sa vizitez interiorul. Locul e acum renovat, ii spune Pub12 si e un restaurant amenajat in spirit medieval. Scorurile sunt acceptabile, portiile cu nume cavaleresti sunt generoase iar atmosfera este una extrem de faina. Se poate sta atat in zona podului, deaspura santului de aparare, cat si in interior unde sala este una impreionanta atat prin arhitectura – o coloana centrala care se continua cu tavanul boltit, cat si prin decoratiuni – artefacte medievale din cele mai variate.

Asa ca daca ai chef de una sau doua dupa-amieze linistite in care sa te simti turist european merita sa incerci Sibiul sau Alba Iulia.