E simplu si usor sa le cumperi si din magazin, gata facute, ambalate frumos, fara complicatii si balmuc in bucatarie. Dar, sincer, nu se compara nici pe departe cu cele facute in casa. Si nu neaparat produsul finit conteaza cat atmosfera, experienta in sine, mersul la piata, feelingul ala de acasa. Sa nu umpli tu bucataria de tot felul de resturi, sa nu stropesti la chiuveta pana faci inundatie? Eee, si alta satisfactie ai cand la o friptana buna scoti o gogonea pusa de tine, cand pui pe porcusor niscaiva hrean si iti aduci aminte cat ai plans cand l-ai facut. Parca are alt gust :). Manat de aceste ganduri nebune si de weekendul trecut cu vreme nasoala am zis sa fac un altfel de traseu in natura: triungi albastru pana la piata de dimineta dupa care banda rosie direct spre o gogonea, o muraturica mica de toamna, un hrean la borcan, un ardei marinat la borcan cu ulei de masline.

muraturi-sau-gogonele — Gogonele killarite cu furculita

Hai ca treaba e simpla si o s-o iau extrem de schematic. Evident se incepe cu un mers la piata si cumparat tot ce e necesar. Da, piata, nu Mega, nu supermarket sau balarii dintr’astea, ca nu are niciun feeling – e ca mancatul sanatos cu salata de la Mec 🙂

Gogonelele

Trebuie cam asa: gogonele (multe in functie de cate borcane sunt), usturoi, hrean, marar uscat, mustar boabe, piper boabe, foi de dafin, sare grunjoasa + morcov, telina, varza rosie, conopida, pepenasi, in functie de fanteziile fiecaruia. La un borcan de 12 litri si inca doua, trei mai mici de 2-3 litri fiecare, mie imi ajung 50 g de mustar, doua maini de piper, vreo 30 – 40 foi de dafin, doua legaturi frumoase de marar verde, doi catei de usturoi si vreo 5 radacini zdravene de hrean.

mie imi plac gogonelele mici, mici. Se tin si mai bine parca si parca stiu sa umple mai bine borcanul – treaba stric volumetrica, cu sfere, spatii, NASA… totul e calculat;
se spala gogoelele, se inteapa cu furculita de doua trei ori ca sa se mureze mai bine si mai repede;
se pun in borcan impreuna cu morcovii, telina, conopida si ce se mai gaseste pe acolo, taiate si aranjate frumu;
printre ele se presara mustarul, usturoiul curatat si eventual taiat in doua trei;
hreanul se curata, se taie in fasii lungi si se inghesuie si el pe acolo;
mararul uscat – florile mai mult – se strecoara si el;
cand s-a umplut situatia se pune apa la fiert cu cate o lingura de sare grunjoasa la fiecare litru de apa, cu piperul si cu foile de dafin;
saramura fierbinte se toarna in borcane, usoor usoor, ca altfel te trezesti cu borcanul plesnit si cu saramura mai mult pe jos decat prin borcan;
foile de dafin si boabele de piper se pun si ele in borcane, cel mai bine intimp ce se toarna saramura, ca sa se mai disperseze prn borcane;
se lasa borcanele cu farfurie deasupra cam o saptamana;
dupa o saptamana se scurge saramura, se scoate totul din borcane, se arunca mararul, se spala gogonelele, se pun la loc in borcan; saramura se mai da o data in fiert si dupa ce s-a racit se pune la loc in borcane. Asta cu scosul saramurii e o bataie de cap suplimentara dar garanteaza ca nu o sa se strice nici pana in aprilie – mai anul viitor.

muraturi-sau-gogonele_2 — Gogonele – ce nu incape in borcanul mare intra in borcane mici

Trecem la hrean

Asta e cu plans, cu lacrimi, cu pauze multe, cu timp de gandire. E simplu. Hrean, otet, apa, miere, sare.
Se incepe cu tocmeala din piata – pai ce farmec ar mai avea piata, nu? Ca tu vrei nu vrei “hreni” d’aia mici, ca vrei ditamai radacinile, ca nu 3 la 5 lei, ca dincolo era mai ieftin, ca ba la kil, ba la bucata… complicat cu hreanul asta.

Dupa care, acasa incepe distractia. Cel mai bine hreanul iese daca il dai pe razatoarea fina. Si te ia asa prin surprindere ca nu incepe sa usture de prima oara. Te ia prin invaluire, are un delay, un buffer, dupa care te loveste. Si plangi nene. Si rezisti, si mai deschizi geamul si degeaba ca nu functioneaza. Iesi din bucatarie si te refugezi undeva pe o canapea, un scaun, si plangi de rupi pamantul. Te minti putin ca “lasa ca face bine la raceala”, iti mai faci curaj si mai intri odata in bucatarie pentru maxim 5 minute. Dai si fugi, cam asa sta treaba.

Eu am mecanizat procesul pentru ca la razatoare nu am mai suportat. Nu iese asa de bine dar plangi mai putin. Nu inseamna ca nu plangi si in varianta asta. Orice ai face nu ai scapare. Anii trecuti am incercat chiar si cu ochelarii de inot. Degeaba.

Dupa ce ai umplut cateva servetele de lacrimi, asezi hreanul in borcan nici prea rarefiat nici prea indesat. Peste el se toarna un amestec de 2/3 otet, 1/3 apa, cu cateva lingurite de miere si sare dupa gust. Dupa ce e pus la borcan si inchis e bine sa se tina la rece. Eu nu am gasit solutie sa il tin mai mult de o luna si jumatae maxim doua luni. Daca e tinut mai mult timp, hreanul isi pierde din aroma si prinde o culoare usor maronie, asa ca ma grabesc sa il mananc cat mai repede.

hrean-cu-miere-la-borcan — Plangi x2 hrean

Ardeii marinati

Asta e incercata prima oara acum si e la fel de simpla ca hreanul. Ardeii se coc si se pun la borcan cu sare, usturoi, piper si crengute de cimbru. Peste ei se toarna ulei si se lasa la frigider doua zile dupa care sunt buni de mancat. Atat. Simplu, nu 🙂 Ca sa le dai mai multa aroma in loc de ulei de floarea soarelui merita pus ulei de masline sau ulei de turte de masline.