Primavara trecuta am ajuns inca o data in Defileul Dunarii. Cazanele, golful Dubovei si intregul curs al Dunarii sunt zone extrem de  frumoase mai ales primavara, cand calcarul alb contrasteaza puternic cu verdele crud al padurilor iar temperaturile sunt inca suportabile. Asa ca m-am gandit sa mai adaug o recomandare pentru timpul liber in caz ca ajungeti prin zona. Ca sa fiu mai precis, sunt trei recomandari: una de traseu si doua de cazare la pensiunile din zona.

Sa o luam cu inceputul. Prima recomandare: Pensiunea Ecaterina din Berzeasca.

Am facut o rezervare pe Booking.com si din graba nu m-am mai uitat exact unde era localizata prima pensiune. Am vazut Berzeasca, stiam ca e prin zona, am zis ok, gata, asta este alegerea pentru un weekend prelungit de primavara. Ajuns in zona, prin Orsova, am zis sa pun si un GPS, un google maps, ceva, ca sa vad cat ai am pana la pensiune. Si abia atunci am vazut ca Berzeasca e hat departe, mai aproape de Moldova Noua decat de Cazane si Dubova. Acum ce sa mai faci?! Da-i mai departe pana la pensiune, vreo 70 km in plus fata de planul initial. Partea mai nasoala e ca Berzeasca e cam departe de tot ce aveam in plan sa vizitam: Cazane, Orsova, Herculane si putina Valea Cernei.

Ce mi-a placut la pensiunea Ecaterina – Berzeasca:

– privelistea de la pensiune, atat de pe terasa cat si de la balconul camerei:  ai panorama Dunarii mult in dreapta spre Moldova Noua si in stanga spre Cozla;

– conditiile in pensiune sunt similare unui hotel 4* din Romania: camerele si baile sunt mari si bine dotate: minibar, papuci de camera , uscator de par, toata gama de prosoape etc.. Mic dejun-ul este in regim de bufet suedez, iar in restaurant gasesti un meniu bun atat pentru pranz cat si pentru cina. Iar toate astea sunt la preturi decente.

– este o afacere de familie si se simte un aer permanent de grija pentru turistii cazati in pensiune. Ai sanse sa ii intalnesti pe propietari direct implcati, dand o mana de ajutor fie la receptie, fie servind la bar. Practic orice intrebare sau solicitare isi gaseste rezolvarea destul de repede.

Ce nu mi-a placut la pensiunea Ecaterina – Berzeasca:

– descrierea de pe Booking.com a pensiunii (text si foto) iti lasa impresia ca e situata fix pe malul Dunarii. Nu este asa. Pensiunea e situata lateral fata de DN57, putin urcata pe deal, dupa doua trei serpentine. Privelistea e faina insa nici gand sa iti savurezi o cafea fix pe malul Dunarii;

– piscina de pe terasa nu era securizata si delimitata. Fara apa in ea (pentru ca inca nu era vara) si fara o delimitare minima, piscina poate sa fe un adevarat pericol pentru copii ori pentru cineva mai adormit sau neatent. Un pas gresit si iei o cazatura zdravana.

Dupa o noapte petrecuta la Pensiunea Ecaterina, desi locatia este tare faina am hotarat sa cautam si sa ne mutam putin mai aproape de Cazane si de Orsova. Cum spuneam, lucurile sunt bune cand intalnesti oameni cu care te poti intelege: am discutat cu proprietarul si, desi rezervarea era facuta pe trei nopti, am platit doar prima noapte de cazare. Voiam sa platim si comisionul pe care booking.com urma sa il incaseze si pentru celelalte doua nopti, incat pensiunea sa nu iasa in pierdere, insa putina bunavointa din partea proprietarului si un simplu telefon la booking.com au rezolvat problema – nu a mai fost nevoie sa platim si comisionul.

Pe drumul inapoi spre Dubova, in afara de peisajul absolut fabulos, mai trebuie notate doua chestii care merita atentia:

1) pe malul sarbesc o cladire dubioasa si cu aspect SF, numi sticla si metal. Am aflat ca este vorba de sit-ul arheologic Lepenski Vir, protejat de intemperii printr-o incinta moderna. E vorba de ceva asezari si urme de locuire a zonei inca din perioada 9500/7000 i.Hr.;

2) pe malul nostru, in apropiere de Svinita: turnurile cetatii Tricule. Merita o oprire si o mica plimbare pana aproape de mal. Privelistea este tare faina. Cateva cuvinte si imagini in plus cu Tricule gasesti intr-un articolas mai vechi, aici.

A doua recomandare: traseu usor pe Ciucarul Mic

Daca esti in zona Cazanelor si vrei sa faci o drumetie ai de ales intre doua trasee clasice – Ciucarul Mare si Ciucarul Mic. Sunt cele doua varfuri care marginesc Cazanele Mari si Cazanele Mici, in extremitatile bazinetului / golfului Dubova. Ambele trasee sunt extrem de simple si nu necesita o pregatire speciala  – sunt mai mult plimbari in aer liber de maxim 2 ore si jumatate: o ora dus, o ora intors si jumatate de ora de cascat gura la peisaj. Daca e sa aleg intre cele doua trasee, as alege Ciucarul Mic – panorama asupra Dunarii si a malului sarbesc este mult mai frumoasa.

Traseul de Ciucarul Mic incepe dintr-o parcare fix langa curba care delimiteaza intrarea in golful Dubovei, dinspre Osova. E un intrand intr-o mica poiana si un panou informativ. De aici se urca usor, pe tarseu marcat triunghi rosu, aproximativ o ora pana la punctul de belvedere de pe Ciucarul Mic. Daca e primavara ai toate sansele ca sus sa gasesti si cateva tufe de liliac salbatic inflorit. Traseul este unul destul de batut asa incat ma gandeam ce frumos ar fi daca punctul de belvedere ar fi si el amenajat cat de cat: o platforma solida macar sa te scoata cu un metru in afara peretelui incat sa eviti sa te impiedici pe bolovanii care dau spre Dunare.

A treiea recomandare: Pensiunea Septembrie, zona Ogradena – Mraconia

Celelalte doua nopti le-am petrecut mai aproape de Cazane, la pensiunea Septmbrie. Sincer e mai mult spre hotel decat spre pensiune, iar asta se simte si in relatia cu clientii: zambetul, zambet dar rece si impersonal. Partea buna si marele avantaj este ca pensiunea e situata fix pe malul Dunarii, cu vedere spre malul sarbesc, direct spre Tabula Traiana. Pensiunea e mare, cu doua etaje, iar la parter are un restaurant-terasa si un ponton amenajat cu fotolii si canapele numai bune pentru leneveala si admirat peisajul.

Ce mi-a placut la Pensiunea Septembrie:
– privelistea superba din camera si de pe balcon. Pensiunea e gandita incat toate camerele sa aiba vedere directa la Dunare;

– parcare mare, acces usor, receptie in stil hotel unde te poti adresa cuiva daca ai o problema, terasa si restaurant la parter usor de accesat daca ti se face pofta de o cafea, o bere sau daca ti-e foame;

– gradina, terasa si pontonul sunt frumos menajate incat sa te poti bucura de apropierea apei indiferent de vremea de afara;

Ce nu mi-a placut la Pensiunea Septembrie:
– mobilierul din camere e putin cam uzat: patul scartaie la cea mai mica miscare, masuta de pe balcon e arsa pe laterala. Cel putin asa a fost in camera in care am stat;

– baia are design in stil maret, wenge, chestii, fite, socoteli, insa e lipsita de utilitate. La dus ai un petic de perdea incat faci balta in toata baia iar dusul e montat pe pozitie, e fix, modelul care curge din tavan, si nu ai cum sa iti faci un simplu dus fara sa te speli automat si pe cap;

– caloriferul mergea doar la cerere. Am prins o vreme de primavara friguroasa si ploioasa si nu e a fost o mare mare bucurie sa gasesc camera neincalzita, cu atat mai mult cu cat la preturi pensiunea stie sa se respecte. A trebuit sa merg la receptie de doua ori sa spun ca in camera caloriferul e rece. “-Serios? Ne cerezm scuze. Imediat dam mai tare la caldura”.

Si daca tot ajungeti prin zona, va recomand sa opriti si la Capul lui Decebal si Manastirea Mraconia, sa faceti o vizia pana in Orsova, la Manastirea Sfanta Ana cu frumoasa ei priveliste asupra Dunarii si a golfului fomat de varsarea Cernei in Orsova sau sa dati o fuga pana in Baile Herculane.

Astept parerile voastre in comentarii, mai ales daca ati fost pe traseu sau ati stat la cele doua pensiuni.
Plimbareala placuta!