Prima inalnire cu o Ciocanitoare neagra (Dryocopus martius). In ajun de Craciun am avut noroc si am intalnit-o in Parcul Mogosoaia. Cu doua saptamani inainte, la o alta vizita prin imprejurimile Palatului Mogosoaia, nu a fost chip sa o intalnesc, desi aflasem din surse sigure ca isi face veacul prin copacii batrani din zona, mai ales stejari si pini.
Masculul are tot crestetul rosu in timp ce femela are doar o pata rosie pe partea dinapoi a crestetului.
E destul de greu de observat mai ales daca in zona sunt si ciori. De la distanta e foarte usor de confundat cu o cioara din cauza penajului negru complet, mai putin crestetul capului care este rosu la mascul sau are doar o pata rosie la femela. Insa daca vezi o cioara ca se aseaza vertical pe copac, e clar, ceva nu e in regula si soctelile se schimba 🙂
E cea mai mare dintre ciocanitorile din Europa si fata de celelalte ciocanitori zborul nu este ondulat. Ce e drept, zborul e destul de neregulat ca si batai de arpi iar fata de zborul unei ciori, cu care este usor de confundat de la distanta mare, varfrile aripilor, remigele primare, sunt vizibil rasfirate in zbor.
