Cand spui Saschiz te gândeşti automat la trei lucruri: cetatea de pe deal, gemul de rubarbă şi turnul cu ceas al bisericii, ce ce seamănă izbitor de mult cu cel din Sighişoara.

Nu ai cum să ratezi Saschizul, căci e la doar câţiva kilometri de Sighişoara iar E60-ul trece chiar prin inima satului. Daca vii dinspre Sighişoara e imposibil să nu îţi pice ochii pe Turnul Bisericii Evanghelice, care se înalţă semeţ, fix lângă şosea. Dinspre Braşov rişti să treci în viteză (deşi e localitate şi teoretic ai un 60 la oră) căci turnul nu este vizibil decât atunci când eşti aproape în dreptul lui şi eşti tentat să zici: “E…, lasă, ..oprim altă dată”. Dar dacă nu eşti obinuit să numeri dungile de pe şosea şi mai ridici ochii din asfalt, pe direcţia asta ai un reper mult mai bun pe care poţi să îl “ocheşti” de la kilometri buni –  Cetatea Saschiz, cu puternicul ei zid de apărare de un cărămiziu intens. Multă vreme ascunsă în pădurea deasă ce crescuse în jurul ei, azi cetatea domină aşezarea şi întreaga vale, căci primăria Saschiz s-a gândit că puţină reclamă nu strică şi a defrişat dealul înadins.

Saschiz (Chizd, denumire alternativă în română,  Keisd, în germană, Szászkézd, adică Keisd-ul săsesc, în maghiară), concura în tinereţea ei cu Sighişoara, fiind una dintre cele mai bogate şi înfloritoare localităţi săseşti. Mărturie a puterii economice a Saschizului stă chiar turnul bisericii, ridicat după modelul celui din Sighişoara. Impunător, mai ales datorită gurilor de aruncare de la nivelul superior, turnul, cu cele patru turnuleţe secundare din colţuri, avea menirea să arate că Saschizul de bucura şi de dreptul de jurisdicţie supremă, Jus Gladii,  adică putea să dea dar şi să absolve de la pedeapsa cu moartea. Biserica, impresionantă şi ea, masivă, în stil gotic, cu puternice contraforturi, ridicată pe locul uneia mai vechi, în stil romanic (1493-1525) este înscrisă pe lista monumentelor din patrimoniul mondial UNESCO.

După ce ai căscat gura la turn merită să faci puţină mişcare şi să o iei pe potecă spre cetatea de pe deal. Nu e mult de urcat, dar jumătate de oră tot faci. Efortul se merită însă, mai ales pentru priveliştea asupra satului şi a bisericii. Cetatea, şi ea ca multe altele, a fost lăsată să cadă în ruină. Totuşi se “ţine” mai bine decât alte ceteti similare diin Transilvania, ca de exemplu Slimnic. Poţi încă să te mai “pierzi” puţin printre cotloanele cetăţii sau să te plimbi pe zidurile de apărare ce altădată se înălţau până la 9 metri. Cetatea este destul de mare, acoperind o bună parte din coama dealului, lucru deloc întâmplător, ea fiind construită special pentru a face faţă nevoilor de adăpost pentru locuitorii Saschizului dar şi pentru cei din alte şase comune învecinate. Din cele şase turnuri (patru de colţ şi două de poartă) şi din capela din interiorul cetăţii, nu a mai rămas intactă decât …fântâna :-). Adâncă de 65 de metri, legenda spune că ea ar face legătura printr-un tunel între cetate şi biserica din centrul satului. Cum fântâna nu mai e de mare folos ca să te răcoreşti, mai bine ieşi în spatele cetăţii, unde dai de o pădure deasă, umbroasă şi răcoroasă.

La întoarcere nu trebuie să ratezi Centrul de informare turistică din imediata apropiere a bisericii. Aici poţi să deguşti un, deja vestit în toată Europa, gem de rubarbă, “Made in Saschiz”. Pentru că la Saschiz nu mai avem prea mulţi saşi da’ avem “engleji” care se ocupă cu promovarea şi în acelaşi timp cu conservarea peisajelor şi a comunităţilor satelor transilvane, prin fundaţia Adept. Dacă noi nu suntem în stare, uite că se găsesc alţii să ne descopere valorile. Iar când pomeneşti în toată afacerea asta de Prinţul Charles, lucrurile devin serioase. Atât de serioase încât la Saschiz, chiar el, Prinţul Charles, a inaugurat un centru de procesare a produselor tradiţionale, unde sătenii pot să îşi producă gemurile şi alte bunătăţi (zacuscă, batoane de fructe, cârnaţi, brânză maturată) după reţete tradiţionale însă la standarde de igienă europene, care să le permită să scoată capul în lume având toate ştampilele de rigoare.

Ce să mai… La Saschiz ai parte de o experienţă complexă cultural-vizual-culinară :-).

Plimbareala placuta!