Roşia Montană
sau…
Pedofilul şi punga cu bomboane.

Atentie: textul este destul de lung dar va rugăm să il citiţi până la capăt.
Semnează şi tu petiţia pentru Roşia Montană: www.rosiamontana.net

Ani de zile “Roşia Montană” ne-a trecut pe la urechi. Până acum nu am ajuns şi pe acolo. Ştiam câte ceva, dar numai frânturi, firimituri neînchegate, o imagine deformată oricum de prea multe ştiri şi dezbateri pro şi contra. Informaţii despre un loc depărtat, care, cum veneau, aşa şi plecau, strivite şi şterse imediat de fuga zilnică: Roşia Montană…o zonă frumoasă din Apuseni în care o companie canadiană vrea să redeschidă o mină pentru exploatarea aurului. Ba că e bine, ba că nu e bine, că e cu cianuri, dar o sa fie locuri de muncă, ba distrugem peisajul dar protejăm arhitectura, ba uite galeriile romane dar stai să vezi că nu o să mai fie etc.

Spre sfârşitul verii, cârtiţa s-a hotărât să mearga şi ea la Roşia Montană să afle mai multe. Şi a ajuns chiar în ultima zi de festival Fân Fest, un festival la care se bea bere şi se ascultă muzică, exact ca la oricare alt festival, dar in plus, se mai pune şi mult suflet pentru Roşia Montană.

Dragoste la prima vedere.
Prima senzaţie e că te afli în Sighişoara. O Sighişoară mai mică, ce e drept, dar la fel de cochetă, cu străduţe înguste printre case vechi, prinsă bine între dealurile învecinate. Prima oprire, mult aşteptată, a fost la galeriile romane. Am zis să o luăm cu începutul, să întelegem ce înseamnă cu adevărat Roşia Montană. Am ajuns în ultimul moment şi am intrat pe fugă cu ultimul grup. Spectaculos e puţin spus. Sincer, ţi se cam taie respiraţia. Nu în fiecare zi ai ocazia să te plimbi prin galerii miniere vechi de 2000 de ani. Forma trapezoidală a galeriilor e perfect păstrată iar pereţii păstrează urmele dălţilor cu care minerii romani reuşeau să avanseze zilnic cu doar câteva zeci de centimetri. În unele locuri se văd chiar şi mici locaşuri în pereţi, ca suport pentru opaiţele ce erau folosite la iluminat.

Sus, la lumina soarelui, o mică expoziţie dedicată tehnicilor de exploatare a minereului aurifer, ne-a purtat prin timp, de la perioada dacică şi romană, la cea medievală, interbelică, până la nationalizarea făcută de comunişti în 1948, aceasta din urmă, o adevarată tragedie în geografia spirituală a locurilor, în care familii întregi aveau tradiţie şi erau organizate jurul extragerii de minereu. Brusc, întrebarea altui turist, adresata ghidului, ne trezeşte la realitate „Ce se va întâmpla cu galeriile romane dacă se dă drumul la proiectul celor de la Roşia Montană Gold Corporation RMGC?…” Ghidul începe să o scalde, ba ca nu stie, ba că e nevoie de minerit în zonă, că Roşia are istorie în minerit şi că trebuie să continuie exploatarea aurului, că, că că… doar justificări şi evitarea cruntului adevăr: o mare parte din galeriile romane vor dispărea.

Gravitatea situaţiei începea să prindă contur. Pe străduţele din centrul satului, cele mai multe case poartă promisiunea RMGC de restaurare şi conservare. Plăcuţe cu sigla RMCG care indică faptul că respectiva clădire va fi restaurată dar condiţionat, numai după începutul exploatării miniere. Ca într-un război tăcut alte case poartă în geam mesajul clar al proprietarilor: “Această proprietate nu este de vânzare”, un răspuns clar la presiunile permanente ale RMGC. Un război al mesajelor, un război al promisiunilor, un război care a dezbinat o comunitate şi a adus ură în mijlocul ei.

Pe scurt, ce avem la Roşia Montană?
– 1880 de ani de istorie, Roşia Montană (Alburnus Maior) este cea mai veche localitate minieră din România, celebră mai ales datorită celor cca. 50 de tăbliţe cerate găsite în galeriile romane, datate între 6 mai 131 şi 29 mai 167, ce cuprind contracte de vânzare cumpărare, de împrumut şi alte protocoale şi care sunt considerate izvoare de bază ale dreptului roman şi actul de naştere al poporului român.

– peste 7 km de galerii romane şi pre-romane, precum şi 80 km de galerii medievale şi de epocă modernă;

– un târg minier păstrat exemplar încă din perioada preindustrială, cu un centru istoric renumit prin vechimea şi arhitectura construcţiilor.

– un peisaj montan unic, presărat cu multe urme ale activităţii miniere dintre care se remarcă lucrările hidrotehnice (tăurile), ce datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Tăurile sunt lacuri artificiale construite în scopul de a pune în mişcare şteampurile (dispozitive de măcinare a pietrei care foloseau puterea apei). Acestea aprovizionau aproximativ 450 de şteampuri din Roşia Montană. Majoritatea tăurilor au fost construite pe culmile ce străjuiesc şi acum Roşia Montană, începând cu anul 1860 de către meseriaşi italieni.

Pe scurt, ce se întâmplă dacă proiectul Roşia Montană Gold Corporation prinde contur?
– relocarea a sute de locuinţe, gospodării agricole, 10 biserici, 9 cimitire;
– satul va fi înconjurat, prins între 4 cariere la care bonus se adaugă şi lacul de decantare cu cianură;
– distrugerea patrimoniului istoric şi arheologic de o valoare inestimabilă (case de patrimoniu şi galerii romane şi preromane);
– folosirea tehnologiei pe bază de cianuri şi exploatarea la suprafaţă a aurului;
– Proiectul minier propune cea mai mare carieră cu crater deschis din Europa şi cel mai mare baraj, înalt de 185 m. Acest baraj ar trebui sa susţină un lac cu o suprafaţă de 600 ha;
– Barajul s-ar situa la 7 km în amonte de Abrud, oraş cu peste 6000 de locuitori;
– în caz de prăbuşire posibila a barajului, o parte din conţinutul iazului va fi deversată în reţeaua hidrografică din zonă, cu difuziune  în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Delta Dunarii si Marea Neagră;
– La Baia Mare s-a produs una dintre cele mai mari catastrofe ecologice din Europa, din cauza folosirii cianurii în exploatarea aurului. In anul 2000, în raurile Tisa si Lăpuş au fost deversate peste 100 de tone de substanţe otrăvitoare. Au otravit 1200 de tone de peşte si au contaminat sursele de apa potabila a 2,4 milioane de locuitori;
– În urma accidentului de la Baia Mare, statul român trebuie să plătească Ungariei despăgubiri de 120 milioane de euro pentru poluarea Tisei;
– la 5 mai 2010 Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia pentru interzicerea din 2011 a mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, cu recomandarea către statele UE să nu incurajeze noi proiecte de minerit pe bază de cianuri pana la interzicerea totală din 2011;
– Pentru extragerea aurului se vor folosi pe parcursul celor 17 ani de exploatare, aproximativ 1.561.000 tone substanţe periculoase, dintre care 84.000 tone cianură de sodiu.

La centrul de informare RMGC din Roşia Montană, totul pare un vis. O localitate cu clădirile restaurate, grijă pentru mediu, machete frumoase cu zona. Sigur dacă asculţi povestile celor de la RMGC ai putea crede că cianura este un produs pe care mai-mai ţi-ai dori să ţi-l cumperi de la supermarket ca să îl consumi la masa de seară împreună cu familia aşa de frumos vorbeau de el. De fapt cianura este un produs chimic extrem de periculos de care programul RM este legat 100 % şi care face exploatarea RM eficientă.

Cantitatea de aur estimată în munţii din jurul RM este de 300 tone (!!!) aşa încât miza este foarte mare. În momentul de faţă RMGC a cumpărat multe case şi proprietăţi în Roşia Montană în speranţa că toţi locuitorii vor fi de acord să îşi părăsească satul natal. Din păcate pentru RMGC nu toţi sunt de acord, fiind astfel piedici în calea proiectului, nedorind să-si părăsească proprităţile. De aceea RMGC a uns diverse rotiţe pentru modificarea legii minelor. Proiectul de lege prevede posibilitatea ca exproprierea să se facă în numele statului român, direct de titularul licenţei miniere, chiar dacă proiectul minier este de interes privat. În acest moment, în România exproprierea se poate face doar de către stat şi doar pentru proiecte de interes public (autostrăzi, aeroporturi etc.). Aceasta lege ar permite RMGC sa exproprieze forţat localnicii din Roşia Montană. Legea va intra în septembrie 2011 în Camera Deputatilor.

Ca să sintetizăm cu un ochi critic pliantele RMGC pentru a vedea ce unelte de manipulare sunt folosite enumerăm:

– RMGC doreşte să inoculeze ideea că le pasă de patrimoniul naţional şi de valorile istorice ale zonei eg. „Amintirile Romaniei sunt şi ale noastre” şi vor rămâne;
– RMGC doreşte să sublinieze că mineritul este o ocupaţie de tradiţie a localnicilor (adevărat) şi ca proiectul propus de ei este doar o dezvoltare logică a mineritului şi ca ei ajută la prelungirea acestor tradiţii;
–  Compania pune accent pe cele peste 3000 de locuri de muncă ce se vor înfiinţa (Atenţie 2,300 locuri pentru 2 ani, cât ţine perioada de construcţie, după care doar 880 locuri pentru durata de exploatare), numai ca se uită că in Roşia Montană, ca în multe din satele din Ardeal (şi nu numai), marea majoritate a populaţiei active este plecată la muncă in Italia şi Spania, localitatea nefiind deloc caracterizată de „sărăcie extremă”. Să ne fie cu iertare, dar o zona de munte în inima Apusenilor aşa cum este RM nu a fost şi nu va fi niciodată săracă;
–   Se promovează ideea de sarăcie şi lipsa de alte resurse, fapt ce permite numai activitaţi cu caracter de subzistenţa… Dar turismul?? Se pare ca RMGC neagă total posibilitatea ca acestă activitate din care atâtea sate şi oraşe din Grecia, Spania, Italia trăiesc foarte bine, să devină sursa de venit principală a localnicilor… Mai ales când avem un patrimoniu cultural şi un peisaj de vis in jur… Desigur, lor le trebuie aurul… şi pentru asta trebuie să inoculeze ideea că Roşia Montană are nevoie de minerit. Şi nu oricum, ci cu cianură!

Întrebarea de final este: Ne trebuie cu adevărat acest proiect în mijlocul Munţilor Apuseni? Suntem dispuşi să riscăm o dată cu începerea acestei exploatări distrugerea unor vestigii de 2000 de ani care atestă vechimea noastră ca popor, distrugerea peisajului prin construirea celor 4 cariere şi a lacului de decantare cu cianură, lac care nu se ştie exact cum va afecta mediul prin infiltrarea în apa freatică sau prin evaporare în mediul înconjurător.

Dacă sub Arcul de Triumf din Paris sau sub Big Ben-ul din Londra s-ar găsi 300 tone de aur, credeţi că s-ar gândi cineva sa porneasca o exploatare acolo? Cu siguranta NU! Dar aici, la Rosia Montană SE POATE. Cu multa reclamă, cu multi oameni cumparaţi şi cu o manipulare în masă, făcută încet, pe parcursul a 10 ani. Mâine-poimâine poate descoperim vreo comoară şi sub Voroneţ, sub Peleş, sau Turnul cu Ceas din Sighişoara. Ce ne facem, că populatie săracă e si acolo si, la fel, monumente care ar trebui restaurate. Le dărâmăm, nu-i aşa, CE NE TREBUIE? Sunt doar monumente care definesc identitatea unui popor.

Toată povestea asta cu RMGC, cu grija pentru patrimoniul cultural şi pentru mediu ne duce cu gandul către o imagine grotească, o comparaţie care reflectă însă foarte bine situaţia actuală: un pedofil care oferă o bomboană unui copil, cu promisiunea de a-i da întreaga pungă dar numai după ce şi-a satisfăcut nevoile. În toata discuţia despre locuri de muncă, redevenţă, impozit către stat, patrimoniu, istorie, turism, mediu, aur, cianură, de fapt, asta este întrebarea?

LUĂM PUNGA DE BOMBOANE SAU NU?!?

În toate posturile de până acum de pe Cârtitaplimbareaţă  vă invitam să mergeţi să vedeti si voi locurile de care vorbeam… in situaţia de faţă, S-AR PUTEA SA NU MAI AVETI CE VEDEA daca mergeţi peste cateva luni. Demararea proiectului va schimba locurile peste noapte. De aceea, pe lângă invitaţia de a vizita locul pentru a vă face propria parere despre ce se întâmplă, îndemnul nostru este să vă informaţi cât mai bine pe această temă, pentru că indiferenţa este cel mai mare duşman. Dacă peste 15 ani te va întreba copilul tau, mami/tati dar tu ce ai făcut pentru a împiedica dezastrul Roşia Montană, răspunsul tău care va fi? Probabil NIMIC. Dar te mulţumeşte asta? Pe noi nu.

În Românica noastră cea de toate zilele, ne-am obişnuit să ni se întâmple prea multe lucruri din cauza indiferenţei, dar în cazul Roşiei Montane este vorba un dezastru de mari dimensiuni căruia nu-i mai poţi da UNDO, ca la calculator !! Odata dat drumul, nu se mai poate da înapoi.

Gabriel Gold Corporation are nevoie de Roşia Montană pentru a duce la bun sfârşit acest proiect şi a dovedit asta prin investiţiile facute până acum. Dar noi avem cu adevărat nevoie de Gold Corporation? Şi când spun noi nu ne referim doar la locuitorii din zonă. Până la urmă Roşia Montană este şi a noastră, a celor care nu locuim în zonă dar care poate am vrea sa mergem şi să ne bucurăm de aceste locuri… Este răspunderea noastră, a tuturor să apărăm acest loc.

Nu ne credeţi pe cuvânt. Cercetaţi singuri:

Câteva filme documentare despre Roşia Montană şi despre alte exploatări miniere din lume şi drama locuitorilor afectaţi. Merită şi trebuie văzute. Alethea este poate cel mai cutremurător dintre ele.
Uj Eldorado / Noul Eldorado (regizor Tibor Kocsis)  http://www.cultureunplugged.com/documentary/watch-online/festival/play/6167/New-Eldorado
Laguna Negra —- http://intercontinentalcry.org/laguna-negra-english/
Alethea —- http://www.cultureunplugged.com/play/4451/Alethea

Site-ul Asociaţiei Salvaţi Roşia Montană
http://rosiamontana.org/

Site-ul Roşia Montană Gold Corporation
http://www.rmgc.ro/