Până se hotărăşte primăvara să apară, hai să mai colindăm puţin şi prin zăpezi.

La sfârşit de februarie, am lăsat nămeţii de Bucureşti să se înnegrească liniştiţi şi am pornit către unii mai albi şi sclipitori. Am vrut o tură mai lejeră, de o zi, ca să ne bucurăm de zăpadă, soare, privelişte şi de un ceai cald la destinaţie. Alegerea a fost simplă şi rapidă: Piatra Mare, cu Cabana Piatra Mare ca şi ţintă finală.

Fără să ne complicăm prea mult, am ales la urcare banda roşie (Drumul Familial), care pleacă de la bariera Dâmbu Morii din Timişu de Jos şi se termină în faţa unei ciorbe de legume şi a unui ceai fierbinte în cabana Piatra Mare. Ca bonus, am primit o privelişte superbă spre est, unde Ciucaşul cu Tigaile şi Culmea Bratocei se bălăcea în plin soare, dar şi spre nord – vest, spre întinderile plate ale Braşovului şi Ţării Bârsei. Am mai zăbovit puţin, după care seara ne-a împins în jos, pe bandă galbenă. În mai puţin de două ore de mers de la cabană am ajuns fix în locul de unde am plecat de dimineaţă: bariera Dambu Morii. Cu toate că este atracţia principală a Pietrei Mari, de data asta am hotărât să ocolim Canionul Şapte Scări şi să îl lăsăm ca plan pentru o viitoare tură.