Dobrogea, Dobrogea şi iar Dobrogea…cred că avem o problemă cu Dobrogea asta… e ca un drog.

De 1Mai muncitoresc am hotărât că e momentul să muncitorim şi noi la ceva pedale. Aşa că am luat bicicletele prin surprindere şi le-am dus până în Călăraşi, de unde a început bicicleala propriu-zisă. Dupa 8 kilometri, hop şi prima pauză: bacul cu care am traversat Dunărea până la margine de Bulgaria şi de Silistra.

Trecem de blocurile bulgarilor şi de clădirile Cramelor Ostrov după care ne lansăm, printre dealuri cu viţă şi salcâmi, în cel mai intens masaj corporal, care ne-a adus aminte de reclamele gen Teleshopping la aparate de vibromasaj. Câţiva kilometri buni de pedalat pe piatră cubică şi posterioarele sunt anesteziate. Ne oprim în sat, la Ostrov ca să ne revenim şi să ne hidratam gâtlejurile însetate cu o bere reeeeece după care continuăm pedalarea spre Dervent. Încă o sesiune de pedalat zdravăn şi ajungem la mănăstirea Dervent, dar nu fără să gâfâim binişor pe o ultimă şi destul de în pantă porţiune de… macadam.

Ne tragem sufletul la umbră, bem un pic de apă de la izvor, după care facem un mic tur al incintei mănăstirii. Alături de crucile masive de piatră, care ies din pământ şi despre care legenda spune că sunt făcătoare de minuni, Mănăstitea Dervent sigur o să vă impresioneze prin arhitectura anexelor, care, prin materiale, forme şi culori, o să vă poarte, fără voie, în inima balcanilor.

Total tură: 40 km de pedalat + zeci de peisaje faine.