Din tura combinata de Cheile Nerei – Trascau – Rosia Montana, sa incepem cu inceputul, cu putin stil romanesc: nepasare.
Spre Cheile Nerei nu ne-am dus prin Bozovici ci am ales varianta de drum de-a lungul Dunarii, de la Orsova la Moldova Noua, mai ales ca nu trecusem niciodata de zona Dubova (cu Ciucarul Mare si Pestera Ponicova). Drumul de-a lungul Dunarii este absolut superb. Pustiu de pustiu iar viaductele in combinatie cu caldura, calcarul alb, muntele si apa de aproape, ne-au dus cugandul la zona de coasta a Croatiei.
Dar visarea nu a fost prea lunga pentru ca drumul, asfaltat si refacut in proportie de 90%, are mai multe portiuni de cateva sute de metri care nu au vazut asfalt. Si trecerea se face asa, romaneste… brusc, fara texte, lumini ori panouri. Este o combinatie intre un drum european si bucati de drum forestier demn de campionatele de offroad. Iar daca mai vezi vreo masina de Franta ori Austria o sa vezi garantat si un sofer cu ochii bulbucati si cu o grimasa de filme de groaza.
Drumurile sunt una, dar prostia mare (si deloc unica) am vazut-o inca o data atunci cand am ajuns la turnurile de la Tricule, la cca 4 kilometri in aval de Șvinița. Vizibile de la cativa kilometri departare, turnurile nu a o istorie fabuloasa si nici nu impresioneaza prin constructie, dar uimesc tocmai prin simplitate, izolare si peisaj. Parti ale unei locuinte nobilare ori cetate de hotar, datate inaintea secolului al XV, cele doua turnuri (al treilea a fost naruit de gheturile Dunarii in 1924) se chinuie sa ramana in picioare. Chiar daca Dunarea le macina fundatiile constant incepand din 1971, lovitura de gratie o sa fie data de nepasare. Unul dintre turnuri sta intr-un echilibru instabil, latura dinspre rau (mai mult de jumatate) fiind prabusita iar singurele amenajari facute sunt cateva panouri informative. In rest liniste si pace… clipocit de Dunare…
Nu ca suntem fraieri? Sau poate nesimtiti? Cand te gandesti ca altii scot bani din turism pentru orice piatra care are o istorie. Si daca nu are o istorie ii incropesc rapid o legenda… Dracula? Vlad Tepes?… poate a trecut si pe la Tricule… poate a pus aici de-un protap si a mai tras ceva turci in teapa la mal de Dunare… nu conteaza… daca il minti frumos turistu’ scoate banu.
Hai ca am luat-o pe aratura… 🙂
One thought on “Cele trei turnuri de la Tricule – Șvinita”