Pe 1 iunie, de Ziua Copilului, cum pe la munte vremea nu se arata prea buna, am abandonat planul cu Ciucas si am zis ca, decat sa ne bata ploaia pe la munte, mai bine sa ne bata soarele prin imprejurimile Bucurestiului. Si uite asa a aparut planul cu o tura de bicicleta pe la Manastirea Cernica si Manastirea Pasarea, cu traseu prin Padurea Pantelimon, Branesti si Cozieni… ca tot auzisem noi ca e faina zona.

Spre rusinea noastra, am bautut mai toata tara dar am cam ignorat imprejurimile Bucurestiului. Vrem sa scapam de oras cat se poate de mult si poate asta e cauza pentru care nu ne-am facut prea multe planuri pe langa Bucuresti pana acum. Dar timpul nu e pierdut si locuri faine sunt si pe aici.

Am inhatat doar aparatul de tura, batranul si usorul Canon 350 + un obiectiv la fel de usor, cel de 50 mm. Am urcat bicicletele pe masina si, din nord pana la Cernica am facut 20 de minute. Cu ocazia asta am aflat si ca centura Bucurestiului este cat de cat OK in weekend si nu seamana cu nebunia din timpul saptamanii.

Ajunsi la Manastirea Cernica, am amanat putin tura de bicicleta pentru o plimbare prin curtea manastirii. Locurile sunt extraordinar de frumoase si pitoresti, intregul ansamblu fiind asezat pe doua dintre insulele lacului Cernica. Este multa verdeata si liniste iar de flori.. nu mai vorbim. Nu ne-am abtinut si am mancat si cateva visine din curtea manastirii, ca de, sunt mai gustoase asa culese din copac, dupa care am facut o vizita si la micul magazin cu produse alimentare “produse in regie proprie”. Poti sa cumperi de aici lapte, branza, oua, miere, vin si paine, toate “recoltate”, fabricate si ambalate pe domeniul manastiresc. Noi am incercat o paine, mare si bine batuta, cum gasesti prin Ardeal, si sincer a meritat.

Am terminat vizita la Manastirea Cernica si ne-am suit pe biciclete. Traseul prin padurea Pantelimon trebuia sa fie unul simplu si direct – taiam padurea pana in Branesti. Din pacate ne-am suprapus cu un concurs de biciclete care se desfasura la Aventura Park si cum nu aveam treaba cu concursul a trebuit sa alegem alt traseu, care incepe fix de peste drum de manastire. Ulterior am reintrat pe traseul nostru, nu inainte sa ne intersectam si cu traseul de maraton… ciudat era ca noi mergeam in sens opus fata de restul concurentilor, dar noroc ca bucata a fost doar de cateva sute de metri.

Ca si primavara trecuta cand am fost in padurea Comana, si aici am descoperit ca baltile, noroaiele si orientarea sunt cea mai mica problema a noastra – tantarii au fost cei care ne-au terorizat. Daca pedalezi nu ai nicio problema insa de indata ce te opresti incepea nebunia, roiurile … si dansul din toate cele :-)) Asa ca am bagat gaz si nu prea am facut pauze prea mari prin padure. Ne-am mai oprit abia la capatul padurii, pe malul pitoresc al lacului Pasarea, intr-o zona bogata in stufaris. Am traversat si calea ferata si am intrat in Branesti, loc de unde am trecut in a doua parte a turei de bicicleta, in care se pedaleaza mai mult pe asfalt.

Traversam Branestiul si satul Pasarea si ajungem si la Manastirea Pasarea, “sora geamana” in plan spiritual a Manastirii Cernica, ambele fiind legate de numele Sfantului Ierarh Calinic. Deosebirea e ca Pasarea este manastire de maici iar Cernica este manastire de calugari. Asezata intre lanuri de grau si stejari batrani, pe un loc mai inalt, pe malul lacului Pasarea, manastirea te intampina cu aceeasi atmosfera de liniste si calm, ca si la Cernica. Locuri facute parca sa te incarce cu energie si sa iti linisteasca ochii si mintea. Casele varuite, curtile ingrijite pana la ultimul detaliu, iarba verde, perfect tunsa si sute de flori la toate ferestrele. Nu iti vine sa crezi ca esti asa de aproape de Bucuresti si totusi atat de departe. Parca nu iti mai vine sa pleci.

Intoarcerea spre Cernica a fost usoara si la fel de frumoasa. Am traversat satul Cozieni si am intrat iar in padurea Pantelimon, de data asta pe asfalt. E un drum perfect, putin circulat, care pe noi ne-a dus cu gandul la padurile din zona Dumbrava Sibiului.

Nu insistam cu detalii despre cele doua manastiri, pentru ca informatii se gasesc destule pe net la o simpla cautare. Toata tura a fost de 25 kilometri si ne-a luat aproape 4 ore (3 ore si 55 min mai precis) – evident cu o pauza mare la Manastirea Pasarea si altele mai mici pe traseu. Este un traseu usor, plat ca o clatita (cum spun cei de pe bikemap.net) si “facubil” de oricine, care noua ne-a deschis apetitul pentru ture in apropierea Bucurestiului. In padure merita sa ai si un telefon care le mai stie cu GPS-ul – nu ca te-ai rataci si nu ai mai gasi iesirea din padure dar e mult mai simplu si mai eficient ca timp. Noi am folosit un traseu de pe bikemap.net unde, dupa tura, am urcat si traseul nostru: