Pe scurt…
O arcadă pitorească în calcar masiv situată în abruptul vestic al Pietrei Craiului.
Monument natural, Cerdacul Stanciului este reprezentativ pentru carstul din aceşti munţi, unde verticalitatea pereţilor a dus la formarea unor peşteri cu o înălţime şi denivelare mai mari decât lungimea. Uneori plafonul acestor peşteri s-a prăbuşit formându-se astfel mici chei sau arcade spectaculoase, cum ar fi cele de la Zaplaz sau Cerdacul Stanciului.

La Cerdac se poate ajunge pe mai multe căi, cabanele mai apropiate fiind Plaiul Foii (prin Umerii Pietrei Craiului şi pe la Marele Grohotiş) sau cabana Garofiţa Pietrei Craiului (traseu mai scurt şi mai direct). Şi drumul nu vine aşa singur, ci cu privelişti ameţitoare, pereţi de calcar şi grohotiş cât cuprinde, presărate pe alocuri cu flori de colţ sau genţiane.

De ce Cerdacul Stanciului ?
Numele se pare că se trage de la Haiducul Stanciu Bratu care îşi făcea veacul prin zonele astea, aici, în peştera de la Cerdacul Stanciului avându-şi ascunzătoarea. Pe numele său Stanciu al Bratului, acesta a fost una din figurile legendare de haiduci ale sfârşitului de secol XVIII, fiind cunoscut alături de ceata sa în toată regiunea culoarului Rucăr-Bran.

Stanciu al Bratului

Foicica bobului
Sus pe plaiul muntelui
La culmea drăganului
Sub cetina bradului
Urcă Stanciu Bratului
Cu Ion al Geantului
Marin al Şelarului
Dobre al Ploscarului
Cu Liţă şi Comăniţă
De loc după Dâmboviţă

Pasă ei în haiducie
Ca să scape de robie
Ca boierii din domnie
Nici unul să nu mai fie
Sus la plaiu muntelui
Sub cetina bradului
Şi foiţa fagului
La Valea Ivanului
E cerdacul Stanciului
Stanciului al Bratului.