Au trecut 12 ani de cand am fost prima oara la Sarmizegetusa Regia iar vara asta am hotarat ca merita sa mai facem o tura, sa vedem si noi ce s-a mai schimbat pe acolo, cum mai stau lucrurile. Pietrele e clar ca nu au mai crescut, ziduri noi nu aveau cum sa apara (Kosoni au mai disparut, asta e clar), insa de amenajat turistic se putea amenaja mult si bine in tot timpul asta. Ca sa nu mai spunem ca singurele poze pe care le avem de aici nu sunt tocmai reusite – aparatul foto a fost un Smena iar ziua de toamna a fost una extrem de urata…. asta acum 12 ani. Deci se impunea inca o vizita pe taramuri dacice.

Lucrurile incep “bine” – la Costesti asfaltul se termina iar drumul se continua, la fel ca si acum 12 ani, cu un forestier de toata frumusetea pe o lungime de 19 km. Drumul duce pana sus la cetate, unde, fix langa zidurile cetatii s-a amenajat, nivelat mai bine spus, o frumoasa si impunatoare parcare prafuita.

Ce s-a schimbat in 12 ani. Pai… mai nimic. Cum spuneam, a aparut o parcare cu doua gherete de unde poti sa cumperi biletul de intrare si un singur pliant A3 impaturit si obosit, au aparut bancute de lemn, panouri indicatoare si cativa gardieni. Aaa, sa nu uitam de cele patru toalete de lemn in stil “fundul curtii”. O nebunie de amenajare. ca-n vest, nu alta :-(. Lipseste cu desavarsite orice amenajare care sa te faca sa te legi sufleteste mai mult de locurile astea, sa faca sa ti se intipareasca in minte ca o destinatie si o experienta unica. Nu tu magneti, suveniruri si materiale informative, nu tu amenajari pentru cei mici, eventual cu ceva interactivitate, nu tu o terasa cu 3 masute unde sa poti sa bei o cafea sau o bere in timp ce studiezi un pliant, nu tu o toaleta cu apa. Dacii aduceau apa pe conducte si azi nu se poate face asa ceva? Cea mai buna solutie de conservare in ziua de azi e amenajarea, nu trei panouri si doua cuie in lemn. Nuuuu, trebuie trasee tematice, interacivitate, atmosfera si materiale informative. Sa ii inveti pe cei mici cum functiona legatura in “coada de randunica”…. ooohooo,  si multe altele pentru care nu e timp de povestit pe larg. Pacat ca dupa 12 ani nu s-a schimbat nimic. Si nu vorbim de un obiectiv oarecare, vorbim de capitala statului dac, vestita Sarmizegetusa Regia.

In fine gata cu vaicareala. Sa ne bucuram de locuri, care sunt cu adevarat impresionante. Sarmizegetusa Regia e un loc fascinant – fortificatia, zidul dacic, templele de andezit, drumul pavat sau altarul (Soarele de andezit), toate o sa te uimeasca si o sa te faca sa vrei sa descoperi mai multe despre civilizatia dacilor. Locurile sunt pierdute intr-o padure deasa de fag, pe culmea unui deal, la 1000 de metri altitudine – un loc perfact pentru o plimbare racoroasa de vara.

Ce trebuie spus e ca cea mai mare asezare din Dacia preromana, Sarmizegetusa Regia, era compusa din trei parti cu functii distincte: asezarea civila (amplasata pe pantele dealului), fortificatia (situata in zona cea mai inalta – 1000 m) si zona sacra. Intreaga aglomerare de locuinte se intindea pe cativa kilometri, pe pantele de sud si est ale inaltimii de la Gradistea Muncelului. De vizitat insa nu se viziteaza decat o parte din incinta fortificatiei si zona sacra.

Inca de la intarea in cetate faci cunostinta cu unul din elementele cele mai interesante si, in acelasi timp, definitorii, ale constructiilor dacice – Zidul dacic (murus Dacicus). Zidul era compus din doua aliniamente (paramente) de blocuri fasonate, emplecton (umplutura de pamant si piatra dintre cele doua paramente) si grinzi transversale din lemn care legau cei doi pereti. O tehnologie extrem de interesanta pe care o poti studia indeaproape daca iti continui drumul de-a lungul zidului de incinta. O sa descoperi o multime de blocuri de calcar cu scobitura clasica in forma de “coada de randunica” – sistemul prin care se facea legatura intre blocurile de piatra.

La fel de interesant este si Drumul pavat – un drum pavat cu lespezi de calcar care coboara in panta usoara din zona cetatii pana in zona sacra. Din drumul de altadata se pastreaza doar oportiune de aproximativ 50 de metri. Azi, accesul pe drum nu se mai poate face insa acum 12 ani noi am pasit pe el. Tin minte si acum ca drumul era ud si extrem de alunecos. Un drum de 2000 de ani pe care poti sa mergi si azi, ba chiar sa si aluneci – atat de bine pastrat este.

Mai jos de drumul pavat se ajunge in mijocul asezarii, in zona sacra a Sarmizegetusei Regia – un paienjenis de coloane si blocuri de andezit, marturii ale templelor de odinioara. Multimea de aliniamentele de coloane (marturii ale fostelor temple)  care se desfasoara pe cele doua terase artificiale din zona sacra, e dominata in zona centrala de templul mare circular precum si de altarul de andezit – poate cele mai emblematice si fotografiate repere ale Sarmizegetusei Regia.

O plimbare printre fostele temple dacice si o privire mai atenta o sa iti arate ca nu toate blocurile de andezit sunt originale. Mult din ce se vede este reconstruit insa se pastreaza si multe din piesele originale. Chiar si asa, sentimentul este unul unic – pur si simplu parca te intorci in timp, cu 2000 de ani in urma. Si chiar daca semnificatia si destinatia constructiilor de aici nu este cunoscuta cuprecizie nici azi, multi cred ca locurile si pietrele sunt incarcate energetic. Si nu e nimic rau sa te plimbi si sa meditezi, sa iti “racoresti” creierul printre ruine dacice.

 Mai trist e ca atunci cand te intorci in realitate si te uiti in jur la ce s-a facut aici si la cum e pus in valoare locul asta unic, nu mai simti ca esti in 2014 – nu iti mai ies la socoteala cativa ani buni :-). Unii s-au pierdut… altii s-au furat…