Fagaras, Balea – Caltun. Tura de o zi cu maratonisti alaturi

Balea – Lacul Caltun

Acum doua wekenduri am fost in Fagaras la o tura de o zi pe care o recomad oricui vrea sa guste Fagarasul si sa isi potoleaasca setea de munte si de creste: Balea – Lacul Caltun. Am plecat dis-de-dimineata bine de tot iar asta s-a vazut: am ajuns la Balea cand inca nu incepuse balamucul pe Transfagarasan. Si chiar daca pe sosea a fost liber, sus, in caldare, atmosfera de balci era deja in toi. Gratareale sfaraiau, kurtosii se perpeleau, manelele rasunau – exagerez cu manelele, nu cred ca se auzeau chiar manele, dar feelingul cam asta era. Am ocolit frumos caldarea Balei, pe traseul banda albastra care urca in Saua Paltinului, am lasat galagia in spate si cand ultimul sunet de agitatie de la Balea nu s-a mai auzit, dupa colt, am stiut ca am ajuns in sfarsit la munte. Din Saua Paltinului am trecut pe traseu banda rosie, pe care am tinut-o pana la Caltun.

Traseul e usor, si se poate face in 6 ore lejer, chiar si cu copii: 3 ore dus, 3 ore intors. Timpul dat este unul extrem de acoperitor. Practic se fac 4 ore ½ pana in Negoiu, pentru cine vrea. Noi ne-am intins mai mult la poze si la povestit iar varful Negoiu a iest din schema – am preferat sa facem o pauza mare pe malul lacului Caltun. Pana la Caltun, poteca este lata, fara dificultati, iar unde traseul este mai expus, aceasta este amenajata destul de bine cu cabluri.

2X2 Race – maratoanele montane si ultimii clasati

Dus – intors pana la Caltun, toata tura am impartit traseul cu concurentii de la 2×2 Race, fie ca acestia se duceau spre varful Negoiu, fie ca ajunsesera deja pe varf si se intorceau spre finish-ul de la Balea. Ce contrast frumos intre balamucul de la Balea, cu cefe late la purtator de “treling” si cefe de porc la gratar, si oamenii astia care au alergat chiar si 14 ore pe creste doar ca sa isi depaseasca limitele si sa se lupte cu ei insisi.

2×2 Race este poate cel mai dificil maraton montan din Romania. Isi poarta concurentii numai la peste 2000 de metri altitudine pe mai bine de 45 de kilometri, si, cu plecare si sosire in Balea, ii duce mai intai pe Moldoveanu si apoi pe Negoiu, cele mai inate doua varfuri montane de la noi.

Chiar daca nu m-as inscrie la asa ceva, efortul depus si ambitia concurentilor merita salutata. Si chiar a fost o mare bucurie pe traseu sa ii incurajam pe fiecare in parte. Iar in astfel de competitii, respectul mai mare simt ca trebuie sa se duca nu atat catre primii clasati, pentru care antrenamentul este o constanta iar astfel de competitii sunt chiar surse de venit, ci mai ales catre ultimii, care s-au inscris nu pentru timpi si clasament ci ca sa dea o lupta cu ei insisi, sa se autodepaseasca.

La cele cateva maratoane montane, semimaratoane si un singur triatlon la care am participat si eu pana acum, m-am dus total neantrenat iar singurul meu tel a fost sa le termin. Mai mult le-am vazut ca un pariu cu mine insumi: “Hai sa vedem… daca in viata de zi cu zi esti pus la incercare, poti sa rezisti la asa ceva?”

In ultima perioada am tot auzit de competitii in care la finalul timpului regulamentar, se strange tot, se “debaraseaza” iar cei care mai sosesc dupa limita de timp sunt lasati de izbeliste. Am auzit de asa ceva la EcoMarathon Moieciu si, de curand, de la un prieten bun, de o situatie similara la un concurs de inot pe distanta lunga. In tura asta de Caltun, ne-am intalnit pe final de zi cu oameni care alergau de aproape 14 ore si care nu aveau sanse sa termine concursul in limita de timp oficiala. Ce alta motivatie au oamenii astia sa continue atunci cand stiu ca au depasit timpul si nu mai au sanse sa intre in clasament, decat cea de autodepasire. Iar daca aici e autodepasire fac pariu ca si in viata de zi cu zi, in orice domeniu oamenii aia au ambitie, vointa si respect. Poate tocmai asta este motivul pentru care ultimii sositi mi se par adevaratii “castigatori” ai unor astfel de competitii.

(Am folosit “castigatori” desi imi statea pe buze sa folosesc acum banalul termen “eroi”, atat de des folosit in tot ce e marketing si corporatism. Nici pe departe: eroii sunt in alta parte, cei mai multi la 2 metri sub pamant. Nu sunt eroi cei care alearga pe munte, nici cei care se descurca in jungla urbana, nici mamicile ori tinerii corporatisti, asa cum reclamele vor sa ne spele pe creier… Dar asta este alta discutie, ce nu isi are rostul aici).

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *