De cativa ani incoace am o mare dambla, sa ii spunem si pasiune, hobby, cum vreti. Vanez B-fit in the Street sau, pe romaneste, Festivalul International de Teatru de Strada Bucuresti. Pentru cateva zile centrul Bucurestiului devine parca alta lume, in care te lovesti la tot pasul de personaje care mai de care mai ciudate. Vanez e mult spus – imi place sa vad trupele, sa iau programul festivalului si sa incerc sa vad cat mai multe dintre spectacole sau reprezentatii.

E o energie care razbate dincolo de culori, forme, costume, pene, catalige si lumini. Oricat de obosit as fi, de alergat, de stresat, cateva ore de B-Fit ma fac sa zambesc tamp, fara vre-un motiv anume. Si am stat si m-am gandit de ce oare. Pentru copii lucrurile sunt simple iar atractia personajelor de basm e de inteles. Sa spunem ca e o mica parte si asta… :)) Dar m-am prins ca cel mai mult imi place energia emanata de artisti.

Ca sa calatoresti din tara in tara, din oras in oras, imbracat in girafa, costumat in oglinzi, mergand pe catalige sau chiar manand un “set” de 12 gaste in ritm de tobe, e clar, iti trebuie pasiune si energie. Iar pasiunea, bucuria si energia fiecaruia dintre artisti razbate mult in afara costumelor, e molipsitoare si reconfortanta. Se citeste in priviri, in zambete si in caldura, chiar si in pauza lor de tigara, cand costumele sunt lasate la odihna. Si e lucru sigur – parte din energia asta reuseste sa ajunga si la cei din jur.

Nu puteam sa ratez momentul asa ca joi seara am dat o fuga sa vad ce se intampla. M-am lovit de oameni oglinda (Mirror Family), de tablouri mergatoare (Living Gallery Jean Dubuffet), de pitzipoance in stil baroc (Barocco), de girafe si tyranossauri (Giraffes, Baby T-Rex), de aruncatori de steaguri, de balerine si ganguri gigantici (Ballerinas, Giant Kangaroos) si chiar de 12 gaste plimbarete si prietenii lor tobosari (Duck Parade).

Iar partea cea mai buna e ca ii gasesti prin oras pana maine 12 iunie.

Hafe fun