Toamna in Macin – plimbare de weekend pe Culmea Pricopanului

Weekendul trecut m-a prins prin Braila si cum duminica am avut ceva timp liber am zis ca nu ratez o tura scurta prin Macin. Asa ca de dimineata am luat frumos rucsacul, doua sendvisuri, un mar si apa si… pe aici ti-e drumul. Cum nu am avut decat vreo 5 ore la dispozitie pentru traseu, alegerea a fost una simpla, din doua variante: ori o urcare pe Tutuiatul, cel mai inalt varf, cu plecare din Greci, ori un circuit clasic pe Culmea Pricopanului, cu plecare de la Manastirea Izvorul Tamaduirii. Am ales tura pe Pricopan pentru ca stiam exact cat imi ia ca timp, pentru ca nu aveam nevoie de nicio harta si, cum vremea era buna, stiam ca o sa am parte pe tot traseul de panorame faine. Spre Tutuiatul urcarea e mai mult prin padure – avantaj culorile de toamna insa peisajul e limitat, doar spre vest, spre sat si Dunare.

De data asta am descoperit un Macin diferit total de cel de primavara, un Macin stil Arizona, in care totul era arid, nisipos, uscat si imbracat in culori de ruginiu si maro. Pe alocuri, jocul de lumina si umbra, m-a dus putin cu gandul la Marele Canion, evident unul in miniatura. Clar, Macinul este frumos si toamna dar parca ii lipseste freamatul de primavara, mirosul de paduceel inflorit, ciripitul de pasari si miscarile prin iarba, soparlele, testoasele. Acum totul era pustiu. Nu tu pasare, nu tu testoase. Singura atractie au fost macesele bine coapte pe care le-am rontait cu placere, ca pe seminte, pe toata coborarea. Evident la coborare, aproape de intrarea pe vale, m-am abatut putin de la traseu, spre stanga, ca sa mai vad si sa fotografiez inca o data bolovanii de granit exfoliati. Monoliti gigantici din granit,unii sub forma de ou, stau si se erodeaza, se decojesc foaie cu foaie,  pe un mic platou de sub culme. Peisajul de aici este poate cel mai salbatic din tot Macinul – un adevarat colt de planeta Marte 🙂 – unde cu adevarat iti dai seama de vechimea locurilor. Nu degeaba Munti Macinului sunt cei mai vechi din tara noastra: orogeneza hercinica 300-400 milioane de ani.

 

Cat despre traseu – Traversarea Dunarii cu bacul este simpla – sunt mai multe bacuri si se asteapta foarte putin. Costa 22,5 lei o traversare cu masina si doi oameni. Dupa iesirea din Macin (orasul) am facut stanga spre Macin (muntele) pe drumul pietruit ce duce perpendicular pe creasta pana in cariera de piatra, iar de acolo inca o data stanga pana la manastire, unde am lasat masina si am luat-o la pas.

Traseul este unul in circuit, se urca pe la Fantana de leac – Izvorul Tamaduirii si dupa 10-15 minute se ajunge in creasta in zona varfului Caramalau, de unde incep sa se desfaca peisaje roata pe zeci de kilometri in jur. Traseul este usor si urmeaza creasta, trecand prin varfurile Piatra Raioasa, Sulukul Mic (sau Sulucul Mic) si Sulukul Mare, care este si punctul de maxima altitudine al traseului – incredibila inaltime de 370 de metri. Din Sulukul Mare traseul face o mica bucla si dupa ce mai urmareste putin zona crestei se lasa spre dreapta pe Valea Sulucului care scoate jos in campie, in cealalta parte a carierei, simetric fata de manastire.

Merita sa iei in calcul Mutii Macinului pentru o tura de weekend. Locurile sunt extrem de pitoresti iar traseele usoare. Un alt bonus este ca poti parcurge traseele fara prea mare frica de vreme urata – in maxim 30 minute esti jos de pe munte.

Spor la plimbareli!

2 thoughts on “Toamna in Macin – plimbare de weekend pe Culmea Pricopanului

Leave a Reply to Corina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *