Detunata Flocoasa si Detunata Goala… hai nu va ganditi la prostii entru ca nu este vorba de nimic altceva decat de Detunatele din Muntii Apuseni… de ce le zice asa… datorita aspectului lor.. una golasa lipsita de padure si cealalta acoperita de o padure deasa de molid. Si ce sunt de fapt… sunt niste coloane de bazalt. Ganditi-va un pic la orgile din bisericile sasesti… numai ca orga noastra este de dimensiuni enorme… chiar pantagruelice… 🙂 si este facuta din roca vulcanica. Iar cand bucatile din ea se rup si se pravalesc la pamant, zgomotul facut seamana cu un tunet, o detunatura… iata si al doilea mister elucidat. Cele doua Detunate surate nu sunt altceva decat doua maguri vulcanice, o “ivire” de bazalte ca rezultat al vulcanismului manifestat in Muntii Apuseni. Inaltimile nu sunt mari, in jur de 1200 metri (mai precis Detunata Flocoasă 1258 m si Detunata Goala cu 100 mai putin, 1158 metri dar mult mai pitoreasca). Ambele maguri surori sunt declarate rezervatii inca din anul 1936.

Poti sa ajungi la Detunate fie venind din est, dinspre Alba Iulia si Turda, fie dinspre vest, de la Stei sau Brad. Trebuie doar sa iei cap compas Abrudul, pentru ca din apropierea lui se desprinde drumul catre comuna Bucium, unde trebuie sa ajungi. Daca vii dinspre Alba Iulia, pe DN 74, treci de Zlatna, si, dupa ce treci si de Pasul Bucium, faci dreapta catre comuna Bucium. Mai precis, traseul porneste din centru satului Bucium Șasa si trece prin apropierea cimitirului. De aici poti incepe traseul marcat cu banda rosie, pana la Detunata Goala, cea mai spectaculoasa dintre cele doua.

Drumul este la inceput mai pieptis si urca prin padure, insa vei uita de oboseala ca prin minune atunci cand privelistea ti se va deschide catre pajisti pline de capite, tipice pentru peisajul din Tara Motilor. In drumul spre Detunata Goala poti sa iti incarci bateriile si sa iti delectezi papilele gustative si cu ceva cirese negre salbatice, asta daca esti in anotimpul si la momentul potrivit. Iar daca ciresele salbatice nu au fost de ajuns, poti sa iti tragi sufletul la o bere (bere + cirese = love :)) fix la casa Fefelegei, numita azi Popas Fefeleaga. Numele nu este pus la intamplare pentru ca este vorba fix de casa in care a locuit Fefeleaga, din nuvela scriitorului Ion Agarbiceanu. Cum spuneam, aici poti sa stai linistit pe bancutele de lemn, sa tragi aer curat in piept si sa bei o bere la botul calului… ca tot e vorba de Fefeleaga si calul ei Bator :-). Daca nu ti s-au muiat picioarele de la bere, e momentul sa continui traseul spre Detunata.

Nu mai mergi mult si intri intr-o padure rupta parca din basme, unde calci numai pe muschi moale, in care, uneori, te afunzi de nu ti se mai vede bocancul. Mai-mai sa vrei sa te intinzi pe salteaua naturala, sa respiri linistea locurilor si sa tragi un pui de somn. Aici ai impresia ca timpul s-a oprit… Din loc in loc muschiul e intrerupt de mici gropi (spatii adanci  intre bolovanii acoperiti de muschi) care chiar si vara reusesc sa pastreze gheata… un fel de mini-pivnite naturale.

Gata cu joaca si povestile pentru ca acum ajungi la baza Detunatei, unde esti intampinat de un mare camp de bolovani acoperiti de muschi. Nu sunt altceva decat bucati de bazalt pravalite din “orga de piatra” de mai sus. Poteca serpuieste si urca prin campul de bolovani, insa, daca vrei poti sa urci si direct, din bolovan in bolovan. Urcusul asta pe lespezi acoperite de licheni galben-verzui m-a dus cu gandul imediat la Retezat.

Deasupra ta Detunata Goala ti se dezvaluie in toata frumusetea ei. Folcoristul Ion Pop-Reteganul, o descria cel mai bine: “…un pisc de piatră de bazalt, compus din prisme mari, ce stau din jos drept în sus, ca şi când ar fi nişte arbori uriaşi, unul lângă altul, în Munţii Abrudului, spre miazănoapte-răsărit de la Bucium Şasa. Apare ca o casă uriaşă, în mijlocul unui islaz, înaltă de vreo 200 de coţi şi la periferie de vreo mie de coţi”. Ajuns la baza coloanelor de bazalt, nu iti vine sa crezi cum pot sa stea stivuite unele peste altele, pe alocuri arcuite ca doagele unui butoi, cum miile de tone de roca pot sa sfideze gravitatia in pereti pe alocuri surplombati.

Dupa un ultim efort ajungi si in varful Detunatei, unde, in ciuda inaltimii nu foarte mari, ai totusi o priveliste de milioane. Chiar daca nu stai prea confortabil pe bucatile de bazalt, o sa te bucuri de panoramele ce ti se deschid in fata, cu portiuni din Muntii Metaliferi, Bihor sau chiar Muntele Mare mai spre nord. Spre vest privirea ti se duce departe de tot, peste Abrud, pana spre peretii de calcar alb din Muntele Vulcan, ce se inalta deasupra pasului Buces-Vulcan (intre Brad si Abrud). Din pacate, privirea iti e atrasa si de haldele de steril ce au rezultat in urma exploatarii miniere de la Rosia Poieni. Undeva langa, ascunsa privirii, o alta cicatrice: Rosia Montana.

Si ca orice loc frumos si interesant, Deteunatele au si ele legenda lor, o legenda cu uriaşi şi zâne. Odinioară, spune legenda, pe timpurile când trăiau încă uriașii și zânele în țara Ardealului, au sălășuit în apropiere de Buciumani o ceată de uriași, conducătorul lor fiind dușman înverșunat al zânelor, omorând zânele care-i cădeau în mână. Această căpetenie avea un fiu foarte frumos și viteaz, care mergea să se ia la trântă cu bourii și urșii ce trăiau în pădurea Buciumanilor. Într-o zi, s-a rătăcit în pădure și, înserându-se, s-a culcat la poalele unui brad, în acest timp a observat o luminiță. Ciulind urechea, a auzit cântecul dulce al unei doine. Fiul uriașului s-a îndreptat spre direcția luminii și într-o poieniță a văzut o fecioară frumoasă care cânta lângă un foc de vreascuri. Era o zână, una dintre dușmancele de moarte ale tatălui său. Văzându-l, zâna s-a speriat, voind să fugă, dar feciorul uriașului a liniștit-o, spunând să rămână. Toată noaptea au vorbit și au glumit împreună, uriașul îndrăgostindu-se de zână, din ziua aceasta nemaiputând urî zânele și, pe ascuns, întâlnindu-se zilnic cu ea. Tatăl său, bănuind ceva necurat, l-a urmărit în pădure, văzându-și fiul în brațele unei zâne, exact în locul unde azi se află Detunata. Cu un strigăt de ură străpunge lancea uriașului corpul zânei, iar in același moment inima uriașului este străpunsă de pumnalul fiului său. Pământul s-a deschis, ieșind flăcări din adâncime, înghițind uriașii și trupurile îndrăgostiților, iar flăcările s-au transformat în stană de piatră.

Daca nu ai ajuns pana acum la detunate, merita sa le treci in plan pentru excursiile viitoare. Garantat este o excursie care iti va ramane vie in minte pentru multa vreme, iar efortul de a urca o sa iti fie rasplatit pe deplin de peisaje incredibile.

Plimbareala placuta!

Cartitoii iti recomanda si: Rosia Montana