Zilele trecute am citit un articol interesant despre Salonul de Chihlimbar si misterul disparitiei acestuia. Considerata la vremea ei ca fiind “cea de-a opta minune a lumii” “Sala de chihlimbar” este una dintre cele mai valoroase opere de artă executate vreodată din chihlimbar. Inceputa in 1701, in timpul regelui prusac Frederic I, „Sala de chihlimbar” este făcută cadou in anul 1716 de regele Prusiei Frederic Wilhelm I (1688-1740), tarului Petru cel Mare. Disparuta in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Sala de chihlimbar este reconstruita in perioada 1979-2003 doar pe baza unor fotografii. Inaugurata in 2003, la Sankt Petersburg, in prezenta presedintelui Rusiei, Vladimir Putin si a cancelarului Germaniei, Gerhard Schroeder aceasta opera de arta in chihlimbar este expusa in „Palatul de iarna” din Sankt Petersburg.

Si uite asa, cu gandul numai la chihlimbar mi-am adus aminte ca avem si noi in Romania un loc unde esti inconjurat de chihlimbar si unde merita sa faci o frumoasa excursie de o zi. E vorba de Muzeul Chihlimbarului de la Colti, Judetul Buzau. Iar daca te-ai hotarat sa mergi pana la Colti, merita sa vezi si biserica rupestra de la Alunis, care seamana foarte mult cu cea am vazut la Sinca Veche, in Judetul Brasov. Impreuna, ambele obiective sunt perfecte pentru o iesire lejera de o zi, indiferent de conditiile meteo si de forma fizica. O sa te bucuri de o iesire in aer liber, de miscare, si, in acelasi timp, o sa ai o intalnire faina atat cu geologia cat si cu istoria 🙂

Dar sa revein la chihlimbar… despre care trebuie spus ca nu este altceva decat rasina de copac fosilizata. Considerata ca fiind piatra pretioasa (pentru ca nu se stia in ce cantitati se afla in natura) chihlimbarul are o culoare galbena transparenta, uneori cu forme translucide sau opace. Cel mai interesant e ca, spre deosebire de alte pietre pretioase, in chihlimbar poti sa gasesti prinse si furnici, tantari si alte mici gaze… ramase captive de milioane si milioane de ani. Recordul de vechime pentru chihlimbar este de “doar” 320 milioane de ani – Carboniferul superior. Mai trebuie spus ca mai bine de 90% din rezervele de chihlimbar ale lumii sunt concentrate in zona Kaliningrad (exclava rusa de la Marea Baltica).

Denumit si ambra galbena, pentru nuantele obisnuite de galben-portocaliu-maroniu, chihlimbarul poate avea si culori neobisnuite, de la galben-lamaie pana la maro si chiar negru. Alte culori mai putin obisnuite sunt cele ale chihlimbarului rosu, verde si chiar albastru, acesta din urma fiind cel mai rar si mai cautat tip, fiind intalnit doar in Republica Dominicana. In afara de cel albastru, cel mai cautat chihlimbar este tot cel din Republica Dominicana – aproape intotdeauna transparent si cu un continut mare de insecte fosile.

In Romania, singura zona in care s-a gasit si s-a exploatat chihlimbar este in judetul Buzau – comuna Colti. Aici exista singura colectie de chihlimbar din tara – o expozitie permanenta gazduita de o sectie a Muzeului Judetean Buzau, care cu timpul a ajuns sa fie cunoscuta drept Muzeul Chihlimbarului. Fala colecției de aici este o bucată de chihlimbar de 1,857 kg. Deși depozitele de chihlimbar de la Colți nu sunt extraordinar de bogate, nuantele de culori sunt insa extrem de variate, de la negru opac, negru – verde, negru – galben, maron sidefat si până la galben strălucitor. Totusi, culoarea care face celebru chihlimbarul de la Colți este roșul aprins, roșul pentru care acest tip de ambră a primit propriul nume: rumanit.

Accesul spre Colti se face usor, din DN 10 Buzau – Brasov, prin localitatea Patarlagele. Partea mai trista este ca drumul este unul destul de prost… Asa a fost si acum cativa ani, asa este si acum.

Înființat în anul 1979, muzeul de aici a fost refacut intre 1980 și 1983 si functionează intr-o casă cu etaj, cu o arhitectură rurală specifică locului, casa pe care nu ai cum sa o ratezi. Din pacate imi lipsesc pozele dn interiorul muzeului… fie nu m-a dus capul sa fac poze cu chihlimbarul, fie nu am avut voie sa fotografiez… nu mai stim. Asa ca de la Colti nu am de aratat decat poze cu cladirea 🙂

De la Colti am continuat excursia de o zi pana la Alunis, ca sa vedem una din cele aproximativ 30 de vestigii rupestre care impanzesc  zona Muntilor Buzaului si a spatiului subcarpatic aferent. Bisericile rupestre din Muntii Buzaului sunt un obiectiv extraordinar de interesant si sunt de mult timp pe lista noatra “de vazut”. Din pacate, chiar daca mi-am promis sa revin, pana acum nu am reusit sa vad decat ansamblul din Alunis, cel mai accesibil dintre ele. Pe restul le tin pe lista “de vazut” in continuare si, cine stie, poate la vara reusesc sa le fac o vizita.

Trebuie spus ca Muntii Buzaului, respectiv zona Alunis-Nucu-Bozioru, ascund aproximativ 30 de asezari rupeste intre care cea mai cunoscuta este biserica din satul Alunis, care functioneaza de peste 700 de ani, fiind una dintre putinele locasuri din Romania sapate in piatra, in care inca se mai slujeste. Este vorba de un complex de asezaminte crestine rupestre, grupate si denumite generic “agatoane“. “Agatoanele“ sunt biserici, chilii sau monumente de arta crestina sapate sau sculptate direct in piatra. Dintre ele, cel mai accesibil complex rupestru este cel de la Alunis. Daca te-am facut curios, gasesti mai multe detaliii depre bisericile rupestre intr-un articol interesant pe care poti sa il citesti aici.