Doua plimbari cu iz ornitolgic la inceput de an si o sectiune noua pe Cartita

Saptamanile astea de cand zapada s-a facut mare si tot creste, nu am mai apucat sa mai ies la nicio tura de munte, la niciun ski. Bine macar ca pe final de 2016 am avut o zi plina de ski, ca in rest, de cand a inceput anul, singurul sport e datul la lopata si inotul prin nameti pana la serviciu. In schimb 2017 a inceput bine pe partea de ornitologie. E un microb care a cam stat latent de cativa ani buni, dar care, nu stiu de ce, pare ca va prinde contur mult mai bine anul asta. Asa simt. Acum ramane de vazut daca o sa fie sau nu, dar vedem. Asadar anul incepe si cu inaugurarea sectiunii de Birdwatching pe Cartita.

Pasari de Herastrau

Cum spuneam, primele doua weekenduri din an s-a intamplat sa le cam stau prin Bucuresti insa am compensat cu ceva plimbari foto prin Herastrau. Nu prea m-am chinuit ce e drept cu aparatul foto si cu un obiectiv mai zoom. Nu prea am avut chef sa car greutate iar principiul a fost “macar sa vad eu ceva pasari, ca vedem cum rezolvam si cu fotografiile”. Asa ca am carat dupa mine aparatul cu un singur obiectiv fix de 105 mm (Sigma 105mm 2.8). Zoom ioc. Ca ce am mai scos din poze am scos acasa cu ceva crop si sharpen pe poze. Muncitoreste. Asta pana cand o sa reusesc sa updatez trusa foto si cu un zoom mai mare de 200 mm.

Herastraul e cu siguranta o locatie ornito-ofertanta. O ora de plimbare cu ochii trecuti pe modul “ornito”a fost de ajuns ca sa iasa la iveala peste 15 rate mari (Anas platyrhynchos), o gramada de pescarusi cu picioare galbene (Larus michahellis) si pescarusi razatori (Larus ridibundus), multi pitigoi mari (Parus major), doi pitigoi albastri (Parus caeruleus), lebede (Cygnus olor), doi ticleni (Sitta europea), doua gaite (Garrulus glandarius) si cateva mierle (Turdus merula).

Rate mari - Herastrau

Gaita - Garrulus glandarius

Lebede - Herastrau

Contrast pe rosu

Un porumbel mai smecher

Cea mai interesanta intalnire a fost insa cea cu doi porumbei gulerati – prima oara cand reusesc sa ii vad mai aproape. Priviti de la departare poti spune cu siguranta ca sunt porumbei “clasici” care s-au ingrasat mai mult de sarbatori :). Dolofani rau, nu gluma. Insa de aproape chiar se vede diferenta. Guleratii sunt mai mari, putin mai fusiformi fata de cei obisnuiti si, asa mi se pare, au si gatul putin mai lung. Columba palumbus pe numele stiintific, porumbelul gulerat e cea mai mare dintre speciile de porumbei de pe la noi si se recunoaste dupa petele albe de pe lateralele gatului dar si prin dungile albe vizibile pe aripi in timpul zborului.

Porumbel gulerat - Columba palumbus

Asadar de dat asta am iesit la fotografiat cu Canon 6D-ul si cu un umil Sigma 105mm. Data viitoare o sa imi fac curaj sa car si 70-200-le dupa mine desi asta inseamna ca s-a terminat partea cu plimbarea relaxanta si intram mai mult in zona foto. Vedem ce ne rezerva viitorul.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *