Am descoperit de curand cel mai bun, fabulos de bun, fantastic de delicios si usor de facut sandvis (sau “sandwich” pentru cei care iubesc varianta clasica a cuvantului). Sandvis-ul tagliata con rucola e parmigiano este o inventie de Cartita pentru ca ce am facut eu aici este un sacrilegiu – originalul se face numai si numai la farfurie si se face cu vita. Adica ce eu am facut eu, adaugand bagheta si schimband vaca cu porcul, se poate spune ca e un americanism ieftin. Chiar si asa este una dintre cele mai tari retete pentru ce inseamna simplu, bun si rapid. Si chiar merita incercata.
In maximum 20 de minute ai gata un sandvis care cu siguranata iti tine de foame jumatate de zi. E mult mai bun proaspat insa isi face bine treaba si la pachet, dimineata, in drum spre munte. L-am testat la o zi de ski si chiar isi face treaba excelent, mai ales acum pe frigalaul asta cand e nevoie si de ceva “grasimi cu greutate”.
Hocus pocus preparatus – la reteta de sandvis bun-bun ai nevoie de:
– ceva ceafa da porc (nu “ceafa de porc” ci clasicul “ceafa da porc”);
– o mana zdravana de rucola (sau voinicica pe romaneste si Eruca sativa pe latineste);
– parmezan;
– lamaie;
– bagheta poaspata (cel mai bine merge insa cu o ciabatta – fainoasa ala exterior si pufoaso-golasa la interior);
– putin ulei de masline;
– sare si piper;
– o bere buna (asta este optional, de la caz la caz).
Restul e tacere. Evident tacere pentru ca nu poti sa te mai opresti odata ce ai gustat asa ceva.
Pui matale carnea pe un gratar si o lasi sa se faca pe ambele fete pana se dezlipeste singurica. Dupa ce ai sfarait-o destul pe gratar o lasi sa isi traga sufletul un minut – doua pe un fund de lemn dupa care o rezolvi fasii-fasii. In bagheta taiata in lung aranjezi un patut frumos de rucola, peste care pui cu grija fasiile de carne taiate subtirel, pui parmezanul bucati subtiri si, la sfarsit, stropesti totul cu putin ulei de masline si multa lamaie (zic multa, pentru ca asa imi place mie). Peste toate astea se pune si putina sare si piper. La categoria lamaie si piper mie imi place sa pun mai mult – piperul devine chiar un strat uniform gri-negricios care acopera totul dar care mie mi se pare ca dezvolta excelent gustul restului de ingrediente.
Dupa ce ai inchis bagheta si ai inghesuit inauntru si bucatelele rebele de carne si parmezan, tot ce mai ai de facut este sa deschizi o bere buna si, evident, sa o savurezi impreuna cu sandvisul… sau invers, sandvis-ul sa il savurezi impreuna cu berea. Fiecare cum vrea. Pofta buna si astept sa imi spuneti cum a fost, daca incercati reteta.
