In orice alta capitala europeana (poate mai putin Sofia) genul asta de festival al luminilor cred ca avea mai mult sens. La noi, cum majoritatea cladririlor de patrimoniu stau sa cada sau chiar cad, cand Palatul CEC nu a mai vazut un minim de “refresh” la fatada de zeci de ani, la fel ca si Palatul Stirbei de pe Victoriei (fost Muzeu al Ceramicii si Sticlei), sa te apuci sa le luminezi frumos si sa vorbesti in proiectiile animate de maretia poporului roman, de daci si romani, de ce tari si mari suntem noi cu fruntea sus intre popoarele Europei, mi se pare cam deplasat. Asta ca sa nu ma gandesc la noroaiele si gropile de prin cartiere sau la cate dotari se puteau face in unul-doua spitale cu banii de pe hartie ai festivalului. In fine, sa nu dam in “dezastru” ca ne ia cu lehamite. Sa ne bucuram de Circ… Paine si Circ si de fatada… fatade 🙂 A si inca ceva… sloganul festivaluluui Spotllight este “Togetter we shine…” adica in traducere libera “Poleiala colectiva” 🙂

Nu inseama totusi ca proiectiile nu sunt interesante si frumoase – doar ca trebuie sa faci abstractie de realiatea zilnica astfel incat sa te poti bucura de ele…. Sa te minti putin.  M-ar bucura mai tare sa asist la spectacole dintr-astea si sa nu vad pancarte cu “Atentie cade tencuiala!” sau buline de risc seismic.

La Spotlight – Bucharest International Light Festival de anul asta sunt cateva elemente care merita vazute: 1) cladirile luminate static – Arcul de triumf, Ateneul Roman, cladirea Grand Hotel Boulevard de pe Elisabeta si 2) proiectiile dinamince de pe cladirea Bibliotecii Centrale Universitare si de pe fatada Palatului CEC. Daca le-ai vazut pe astea ai vazut cam tot ce inseamna Festivalul luminilor. In rest mai sunt cateva stegulete, luminite, zgomot si o leaca de fum 🙂 A, si mai e parculetul dintre biserica Kretzulescu si Sala Palatului, unde sunt cateva instalatii faine.

Asa ca, una peste alta, daca aveai planuri de iesit in oras, merita sa faci o plimbare si pe Calea Victoriei.