O fi el negru și cu ciocul galben de la distanță, însă nu ai cum să îl confunzi cu o mierlă. E mult mai agitat decît o mierlă și, dacă te uiți cu atenție, vei vedea petele alb-gălbui și irizațiile metalice spre verde și violet. Cred că “e prin oraș” de mult timp 🙂 însă eu abia în ultimii ani am început să îl văd și să mă bucur vizual de prezența lui. Cel mai fain e când stă pe câte o cracă și un sfert de oră nu face altceva decât să dea concerte imitând cântecul altor păsări.

Despre grauri știam doar că “nu sunt buni”, de când eram mic și îl vedem pe bunic că se agită când stolurile de grauri distrugeau via la care săpase tot anul. Iar asta cam așa e – după perioada reproductivă, graurii pot forma stoluri imense și pleacă în căutarea hranei, devastând multe culturi ce le ies în cale.