Lacul Ochiul Beiului… taram de poveste. Am ajuns aici dupa mult timp in care tot auzisem de Parcul National Cheile Nerei – Beusnita si de frumusetile de aici…
Renumit datorita culorii apei de un albastru turcoaz, usor ireal, lacul se afla in partea de NNE a Cheilor Nerei la jumatate de ora de Pastravaria Ochiul Beiului. Am ajuns aici pe un drum mai putin umblat si pe care nu prea l-am recomanda decat daca ati merge cu o masina de teren sau o masina cu garda inalta. Este vorba de drumul de “atac” al Cheilor Nerei dinspre sud Moldova Noua-Carbunari-Sasca Montana. Drumul pe harta apare ca si asfaltat dar de fapt este un drum forestier prin padure, pitoresc nu zic, dar care poate fi o provocare cam mare pentru cineva care nu este pregatit psihic pentru asa ceva. Dupa ce ai trecut de Sasca Montana (vezi si pensiunea Vechea Moara) ajungi la locul numit “La Tunele” unde se face si bifurcatia intre Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita la stanga si Cantonul Damian la dreapta. Poti pune cortul si la cantonul Damian dar si la Pastravarie (cam la 7 km de bifurcatie) si cea din urma solutie e cea mai buna pentru ca locul este organizat cat de cat ca un mini camping cu un loc ingradit, toaleta uscata. Daca esti inspirat, ai la tine si un gratar, numai bun pentru pastravii pe care ii poti lua de la pastravarie cu 18 lei kilul.
Intre noi fie vorba, in excursia asta am vazut in apele Nerei, Beusnitei, Carasului cei mai multi pastravi din viata noastra erau sute oriunde aruncai privirea, asta fiind si un semn de curatenie a apelor.
Cazarea este 10 RON/cort si merita daca nu nimeresti si vecini de cort, prieteni cu manelele. Apa, am luat de la un izvor de mai sus de Pastravarie, insa, am inteles ca si apa Beusnitei care trece pe langa locul de campare ar fi potabil. Speram ca a fost doar o intamplare rara faptul ca intr-una din seri padurarul locului a dat foc la toate gunoaiele stranse peste weekend incat se ridicase deasupra locului de campare un norisor gri numai potrivit cu statutul de parc national a zonei. Justificarea era ca s-a strans prea mult gunoi si nu erau bani decat pentru un transport de gunoi pana in sat. Si cu ecologia cum ramane..eee las’ asa ca merge-asa.
Pe drumul dintre bifurcatie si pastravarie, pe partea dreapta se afla si cascada La Vaioaga, formata prin depunerile succesive de particule de calcar pe muschiul din apa care duce in timp la formarea de praguri. Cel mai bine se vede acest fenomen la Cascada Beusnita pe care din pacate n-am prins-o in cea mai buna forma dupa seceta de vara asta.
La cantonul Damian din cate am inteles era locul cu traditie de campare pentru Cheile Nerei dar noua nu prea ne-a placut, sunt acolo cateva cladiri derapanate care nu prea te imbie la campat. Este situat intr-adevar mai aproape de Lacul Dracului, deci in functie de traseul pe care vrei sa-l faci poti alege dintre cele doua. Drumul dintre bifurcatie si cantonul Damian era odata accesibil auto dar din cauza unor viituri puternice are cateva rupturi cam nepotrivite pentru un autoturism obisnuit. Bine am facut ca am luat-o pe jos ca ar fi fost prea mult chiar si pentru noi.. Si daca mergeam cu masina nu am fi avut ocazia sa surprindem la intoarcere doua exemplare simpatice de scorpion. Mai multe despre micut aici. Cine stie cate alte minuni minuscule pierdem cu alte ocazii cand alegem masina in locul mersului pe jos.. merita sa ne gandim la asta..
De la Pastravarie se merge cam jumatate de ora printr-o padure frumoasa pana la Ochiul Beiului.. taram de legenda. Legenda spune ca in zona traia odinioara un pasa hain care avea un fiu de o rara frumusete cu niste ochi de un albastru azuriu. Tanarul acesta frumos obisnuia sa mearga la vanatoare in aceste paduri. Intr-o zi, in Poiana Florii se intalni cu o frumoasa fata de valah care era cu oile la pascut. De indata ce privirile li s-au intalnit, se indragostira pe loc unu de celalalt. Pasa, tatal beiului, afla ca fiul sau s-a indragostit de o fata de valah si imediat trimite slugile sa o omoare. Slugile se duc o omoara pe iubita tanarului. Cand tanarul bei o gaseste pe fata fara suflare varsa lacrimi amare dupa ea, insa degeaba.. Atunci, tanarul realizeaza ca nu mai poate sa-si aduca la viata iubita si isi pune capat zilelor. Iar, din lacrimile si jertfa lui, lua fiinta lacul albastru si cristalin precum ochii si sufletul lui.
Trecand de la legenda la realitate, Ochiul Beiului are provenienta carstica si, datorita izvorului care il alimenteaza, acest lac nu ingheata iarna. Cum o fi sa stai aici iarna si sa vezi pasarile migratoare precum starci cenusii si ratele salbatice care, datorita temperaturii apei, poposesc aici si uita sa mai migreze uimiti si ei de frumusetea locurilor.. 🙂
De la Lacul Ochiul Beiului ajungi usor si la Cascadele Beusnitei, rezervatie naturala extrem de spectaculoasa mai ales in anotimpuri ploioase (de care vom vorbi cu alta ocazie).
Ai putea fi interesat si de :
– Harta
– Pensiunea Vechea Moara (Sasca Montana)
– Galben