Piatra Cetii, Piatra Bulzului si Piatra Craivii – doua ture pe trei bastioane ale Trascaului

De fiecare data cand am trecut pe soseaua ce leaga Alba Iulia de Turda, mai precis portiunea Alba Iulia – Teius, privirea mi-a fost atrasa spre stanga (vest) unde, sus in munte, din verdele padurii se vad iesind semet doua culmi stancoase de calcar alb. De fiacare data cand am trecut prin zona mi-am propus ca intr-o zi sa ajung pe cele doua culmi, sa vad si eu cum e acolo sus si ce se vede de acolo. Stiam ca e vorba tot de Muntii Trascau dar mai mult de atat nu. E fain sa vezi o stancarie, o culme, un varf si sa iti propui sa ajungi pe el candva. La fel se intampla si cu o cumle stancoasa de la sarbi, la sud de Dunare, in apropiere de barajul Portile de Fier. De fiecare data cand sunt in drum spre Orsova si Cazane, ma gandesc ca intr-una din zile tot o sa ajung sa urc si pe acolo. Cam asa se vad pe Google maps stancariile din Trascau si cea de la sud de Dunare. 

Am studiat putin problema si am aflat ca cele doua stancarii sunt Piatra Cetii si Piatra Craivii, si, lucru excelent, chiar au trasee turistice marcate care duc pana sus la ele. Asa ca intr-una din verile trecute, intr-un concediu, am hotarat ca e momentul sa vedem cum stau lucrurile si cu Ceata si cu Craiva asta 🙂

Ca morfologie, cele doua inaltimi fac parte dintr-o bara de calcare a muntilor Trascau, paralela la culmea principala a muntilor. Bara de calcare este orientata nord-sud si este destul de mult fragmentata de vai, astfel incat doar varfuri golase de stanca mai ies din loc in loc din padure. E aceeasi bara de calar care mai la nord da nastere Cheilor Manastirii, unde se afla si Manastirea Ramet.

Cum spuneam, intr-una din verile trecute am ajuns din nou in Trascau si am hotarat sa urcam pe cele doua cumi. Cum eram cazati la cort undeva in Cheile Galditei (mai sus de Intregalde), pe paraul Galdei care desparte la nord Piatra Cetii de Piatra Craivii la sud, am hotarat sa facem cele doua trasee in zile diferite.

Prima a fost Piatra Cetii, cea mai mare, mai masiva si mai la nord din cele trei. Am uitat sa spun ca intre Piatra Cetii si Piatra Craivii ma este o pietricica mica ce iese din padure – Piatra Bulzului (940 m). In fine, traseul pana sus pe piatra Cetii incepe din vale, de langa paraul Galda, undeva cam la jumatatea drumului intre Poiana Galdei si Poiana Modolesti. Traseul e marcat cu banda rosie pe prima portiune care urca printr-o padure batrana si racoroasa de fag si carpen. Sus, intr-o fanata, schimbam marcajul si intram pe triunghiul rosu care urca pana sus pe Piatra Cetii si pe urma coboara spre vest spre poiana cu narcise din Tecsesti.

Mica, mica dar voinica. Daca e soare si cald Piatra Cetii nu are nicio legatura cu ceata. Iti doresti sa fie ceata cand transpiri din plin si te bate soarele in cap. Am crezut ca o rezolvam repede pe Piatra Cetii insa ne-a cam rezolvat ea pe noi. Dupa traseul prin padure, la umbra si racoare, am primit o doza zdravana de caldura, soare si calcar fierbinte. Fain e ca traseul e destul de bine marcat, poteca e clara si e amenajat si un traseu tematic cu panouri informative despre flora, fauna si morfologia zonei. Iar sus iti dai seama ca a meritat efortul. Privelistea este una de milioane. Spre sud si sud-est se vad excelent Piatra Bulzului si Piatra Craivii iar in departare, in depresiune, se vede Alba Iulia.

A doua zi am pornit tot din valea Galzii, dar de data asta spre sud, spre Piatra Bulzului si Piatra Craivii (1078 m). Traseul porneste tot de pe rau, la cativa kilometri mai jos fata de traseul de Piatra Cetii, insa este mai prost marcat. Tot banda rosie, insa e cam greu de gasit. Se merge mai mult asa… la sentiment :-). Traseul e mai lung si, dupa ce urca direct spre Piatra Bulzului, mai strabate cateva plaiuri si coboara pana in Valea Cricaului. Abia de aici incepe urcusul spre Piatra Craivii. Nu este cea mai buna alegere de traseu – am aflat pe urma ca exista variante si mai usoare de a ajunge la Piatra Craivii. Traseul asta nu e o alegere buna din doua motive: 1) din Valea Cricaului traseul trece fix pe langa o stana mare unde am dat si de caini… si chiar unii cam nervosi. 2) din nord, nord-est urcusul pana sus pe Piatra este la libera initiativa, pe stancarii destul de abrupte, expuse si pline de scaieti :-). Am aflat pe urma ca o ruta mult mai usoara pentru a urca sus pe Piatra Craivii este prin sud, sud-vest, venind dinspre Cricau sau Bucerdea Vinoasa.

Chiar daca nu a fost alegerea cea mai potrivita, traseul este totusi unul extrem de frumos si pitoresc. Padure racoroasa, pasuni si fanete pline de flori, meri si peri salbatici, izvoare reci ca gheata. Perele salbatice pe care le-am mancat pe traseu sunt cele mai parfumate si aromate pere pe care le-am mancat vreodata.

Trebuie spus ca pe stanca asta, stiuata la vreo 20 de kilometri de Alba Iulia si la 1078 metri altitudine, a fost descoperita o asezare dacica importanta, cu incinta fortificata cu ziduri de piatra. Cetatea Apulon (Piatra Craivii) se desfasura pe terase, in cea mai mare parte amenajate artificial si sustinute de ziduri. Platformele amenajate dispuneau si de turnuri de aparare iar cercetarile arheologice efectuate in zona cetatii in anii 60 ai secolului trecut au scos la iveala sanctuare cu baze de piatra de genul celor de la Gradistea Muncelului (Sarmizegetusa Regia).

Asa ca am mers cu sperante mari… sa vedem cetatea, zidurile, imbinarile in stil coada de randunica, asa cum am vazut la Sarmizagetusa Regia, in Sureanu… sa ne impiedicam de o oala de lut plina cu kosoni. As, da de unde :-). In schimb am avut parte de o urcare abrupta prin zone pline se toate plantele pamantului care aveau tepi. Am ajuns sus, cam plini de zgarieturi si cetate tot nu am vazut. Am vazut doar unele zone unde cu putina imaginatie iti putei inchipui ceva ziduri de piatra si incinte de forma rectangulara, doar o cruce de fier pe varf si o furtuna mare care se anunta la orizont 🙂  Fulgare si trasnete iar noi eram sus pe o culme izolata. Nu mai spun cum am coborat. Cand bubuie langa tine, zgarieturile sunt ultima problema.

Un lucru e clar, pentru cine vrea sa ajunga la Piatra Craivii exista si trasee mai usoare. Se merge din Alba Iulia pana in Cricau sau in Bucerdea Vinoasa de unde se urca spre nord-vest pe drumul forestier de-a lungul Cricaului sau pe poteca de-a lungul paraului Bucerdea. Traseele sunt mult mai usoare decat ce am facut noi. Dar de, noiaveam cortul in Cheile Intregaldei si trebuia sa ne intoarcem acolo.

Inca doua lucruri de spus la final.
Primul e legat de traseul spre Piatra Craivii – merita alese traseele din Cricau sau Bucerdea Vinoasa. Sa nu uitam ca ne aflam intr-o importanta zona viticola iar nume precum Cricau, Ighiu, Sard suna bine cand e vorba de vinuri. Iar jos, in Cricau mai avem inca doua obiective turistice care merita vizitate. E vorba de Biserica Reformata Calvina, cu incinta fortificata, ce dateaza din secolul al XIII-lea precum si conacul San Benedictus, denumit dupa patronul spiritual al bisericii din apropiere. Cladirea conacului a apartinut unui veritabil grof al vinului, Burger Adalbert, care detinea mari suprafete de teren viticol in zona. De cativa ani, conacul,azi proprietate privata, a fost transformat in pensiune. De altfel, multe din casele din Bucerdea Vinoasa si Cricau poarta cu mandrie insemnul “pivniță de vinuri”. Sa tot zabovesti in zona 🙂

Al doilea e legat de mistreti. E zona in care am vazut cele mai multe ramaturi de mistret prin pamant. Iar in conditiile astea mersul noaptea prin padure nu este recomandat. Chiar daca suntem obisuniti ca mai toate turele noastre sa se incheie pe intuneric, de data asta, la cate urme de mistret am vazut, senzatia nu a fost una tocmai placuta. Asa ca tura e bine sa fie planificata cu intoarcere pe lumina. Pe noi ne-a prins noaptea pe coborarea de la Piatra Bulzui spre Valea Galdei. Dar si ce apus fain am prins sus, la Piatra Bulzului… 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *